ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7415/2011

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea formulată de reclamanții B.G., B.F., P.C., I.D., B.J., P.I., etc., reprezentați de Sindicatul liber Direcția R. București, aceștia au solicitat obligarea pârâtei Societatea Națională de R. S.A. la plata sporului de 3% din salariul de bază al fiecărui reclamant, în conformitate cu art. 213 alin. (3) din contractul colectiv de muncă. Prin Sentința civilă nr. 3168 din 31 martie 2011, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Brașov, cu următoarea motivare: Art. 284 alin. (2) C. muncii reglementează, din punct de vedere teritorial, competența de soluționare a conflictelor de muncă, aceasta aparținând instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul sau reședința reclamantului.

Domiciliul reclamanților este situat în județul Brașov, astfel încât, având în vedere că normele legale referitoare la competența de soluționare a conflictelor de muncă au caracter absolut, în temeiul Legii nr. 54/2003, Sindicatul acționând numai în calitate de mandatar al salariaților reclamanți, care sunt membrii săi, în baza art. 158 și următoarele C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov. Tribunalul Brașov, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 1110/M din 12 iulie 2011, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Potrivit art. 41 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, două sau mai multe organizații sindicale constituite la nivelul unor unități diferite din aceeași ramură de activitate sau profesiune se pot asocia în vederea constituirii unei federații sindicale. Art. 42 alin. (1) din același act normativ stabilește că federațiile și confederațiile constituite prin asociere, potrivit art. 41 alin. (2) și 3, dobândesc personalitate juridică, conform dispozițiilor prezentei legi. Ca atare, sindicatul reclamant este persoană juridică proprie, distinctă de cea a membrilor de sindicat pe care îi reprezintă. Chiar dacă acțiunea în pretenții este promovată în numele membrilor săi, nu aceștia dobândesc calitatea de reclamant, ci sindicatul, care a promovat acțiunea.

Cum reclamantul are sediul în București, raportat la dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii, potrivit cărora cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, instanța a reținut că soluționarea cauzei îi revine Tribunalului București. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționare. Analizând conflictul negativ de competență în condițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cererea de obligare a pârâtei Societatea Națională de R. S.A.

la plata drepturilor salariale către reclamanți este Tribunalul Brașov. Sindicatul Liber Direcția R. București a acționat în calitate de mandatar al membrilor săi sus-menționați, iar nu în nume propriu, și, prin urmare, calitatea de reclamant o au persoanele fizice ce au înțeles să formuleze acțiunea prin intermediul sindicatului. Ca atare, față de dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii, prezintă relevanță domiciliul reclamanților, iar nu sediul mandatarului lor, domiciliu care se află în Brașov și atrage, astfel, competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Brașov. Faptul că Sindicatul are personalitate juridică nu transferă calitatea de reclamant în persoana sa, atât timp cât nu a acționat în nume propriu, ci în numele și interesul membrilor săi, enumerați în petitul acțiunii.

În consecință, în raport de art. 284 alin. (2) C. muncii, instanța competentă teritorial să soluționeze litigiul de față este Tribunalul Brașov, în a cărui rază teritorială își au domiciliul reclamanții persoane fizice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Cu majoritate, Stabilește competența de soluționare a cererii formulată de reclamanții B.G., B.F., P.C., I.D., etc, reprezentați de Sindicatul Liber Direcția R. București, având ca obiect obligarea pârâtei Societatea Națională de R. S.A. la plata drepturilor salariale, în favoarea Tribunalului Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2011. Motivarea opiniei separate a doamnei judecător A.L.C.

Consider că soluția ce trebuia adoptată în cauză este aceea a stabilirii competenței Tribunalului București de soluționare a cererii formulate de Sindicatul Liber Direcția R. București privind plata drepturilor salariale cuvenite membrilor de sindicat, pentru următoarele considerente: Conflictul negativ de competență din cauză a fost generat de interpretarea și aplicarea art. 284 C. muncii, în sensul dacă sindicatul poate fi considerat reclamant în litigiile ce privesc raporturile de muncă, astfel încât competența de soluționare a acestor acțiuni să fie stabilită în raport de sediul acestuia.

Conform art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în vigoare la data formulării cererii - 17 mai 2010), "În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) …" (de apărare a drepturilor membrilor de sindicat) "… organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză". Legiuitorul recunoaște legitimarea procesuală activă a organizațiilor sindicale, chiar dacă nu prevede explicit o atare calitate, atât timp cât acestea pot formula cereri în justiție, salariatul având dreptul de a se opune fie la introducerea acțiunii, fie la continuarea ei.

Prevederea legală menționată are caracter de normă specială în raport de dispozițiile art. 222 C. muncii, care dispun că "la cererea membrilor săi, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceștia în cadrul conflictelor de drepturi", aplicându-se cu prioritate față de norma de drept comun, în aplicarea regulii specialia generalibus derogant. Intenția legiuitorului ca, în acțiuni precum cea de față, sindicatul să acționeze chiar în calitate de reclamant, este confirmată de o interpretare istorico - teleologică a normei din art. 28 alin. (2). Astfel, prin noua reglementare ce a abrogat expres Legea nr. 54/2003 cu începere de la data de 12 mai 2011, respectiv Legea dialogului social nr. 62/2011, la art. 28 a fost adăugat alin. (3) (fără a se modifica alin. (2) anterior citat), în care se prevede explicit că "În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă". Ca atare, conform art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 și a art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. rap. la art. 284 C. muncii, competența soluționării cauzei revine Tribunalului București, în a cărui rază organizația sindicală reclamantă își are sediul.