ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1941/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2863 din data de 11 mai 2017, pronunțată în dosar nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 9210 din data de 18 octombrie 2016, pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Romi.

A schimbat sentința atacată în sensul admiterii acțiunii.

A constatat încălcarea de către pârâtă a dreptului la muncă al reclamantei, prin nerespectarea principiului demnității în muncă.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 9.000 RON cu titlu de daune morale, precum și suma de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și în apel.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 7 august 2017, a fost înregistrat recursul promovat de către pârâta Agenția Națională pentru Romi împotriva deciziei civile nr. 2863 din data de 11 mai 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr. x/2016.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte a dispus, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit în cauză s-a reținut că prezenta cale de atac este declarată împotriva unei hotărâri judecătorești care nu este supusă recursului.

Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., completul de filtru, a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin punctul de vedere formulat cu privire la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea căii de atac ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta-pârâtă Agenția Națională pentru Romi nu a formulat punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, rezultă că obiectul pricinii se circumscrie materiei litigiilor de muncă.

Astfel, prin cererea înregistrată la data de 8 aprilie 2016 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/3/2016 și, ulterior, precizată la data de 7 iulie 2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Romi, să se constate încălcarea de către pârâtă a dreptului său la muncă, prin nerespectarea de către aceasta a principiului demnității în muncă și să se constate că în perioada cât a fost angajata pârâtei a fost hărțuită moral de către reprezentanții acesteia și să fie obligată pârâta la plata daunelor morale de 9.000 RON și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 9210 din data de 18 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A.

Împotriva acestei sentințe reclamanta A. a declarat apel, care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 2863 din data de 11 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Soluția pronunțată de către instanța de fond a fost schimbată, în sensul admiterii acțiunii, prin decizia definitivă a Curții de Apel București nr. 2863 din data de 11 mai 2017.

În speță, hotărârea atacată cu recurs este pronunțată în apel, într-un litigiu din domeniul jurisdicției litigiilor de muncă.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Totodată, art. 483 alin. (2) C. proc. civ. prevede că hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă nu sunt supuse recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României statuând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

În raport de textele legale menționate, se constată că decizia civilă nr. 2863 din data de 11 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, într-un litigiu din domeniul jurisdicției litigiilor de muncă este definitivă și nu este supusă recursului.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat pârâta Agenția Națională pentru Romi împotriva deciziei civile nr. 2863 din data de 11 mai 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Înalta Curte reține că, prin punctul de vedere depus la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, intimat-reclamantă a solicitat obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, depunând împuternicirea avocațială a apărătorului ales și dovada onorariului achitat acestuia, în cuantum de 2.000 RON, și anume chitanța din data de 23 octombrie 2017 și factura din data de 23 octombrie 2017 .

Având în vedere soluția de respingere a recursului, ca inadmisibil, în raport de prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurenta-pârâtă Agenția Națională pentru Romi la plata sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Romi împotriva deciziei civile nr. 2863 din data de 11 mai 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosar nr. x/2016.

Obligă pe recurenta Agenția Națională pentru Romi la plata sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 decembrie 2017.