ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1944/2017

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata la data de 21 decembrie 2015, dosar nr. x/3/2013, pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, petentul A. a solicitat reexaminarea amenzii judiciare aplicate prin decizia civilă nr. 907 din i 1 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/3/2013, arătând ca recursul nu a fost formulat cu rea credință și că nu sunt îndeplinite condițiile dispozițiilor art. 108

14

C. proc. civ., solicitând exonerarea de la plata amenzii judiciare.

Prin încheierea din ședința de la data de 27 ianuarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de reexaminare, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri, petentul A. a declarat recurs înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub numărul x/3/2013.

Prin decizia civilă nr. 2267 din 18 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civila, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 27 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr. x/2013.

Împotriva acestei decizii A., invocând dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 și art. 318 C. proc. civ., a formulat contestație în anulare la data de 10.10.2017, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I cvilă, sub nr. x/1/2017.

Pentru soluționarea contestației în anulare a fost fixat termen la data de 06.12.2017, pentru când contestatorul a fost citat cu mențiunea timbrării contestației în anulare cu taxa judiciară de timbru de 10 lei, sub sancțiunea anulării cererii.

Înalta Curte, la termenul de judecată din data de 06.12.2017 a invocat, din oficiu, excepția netimbrării contestației în anulare pe care o va admite și, în consecință, va anula contestația în anulare ca netimbrată, pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 55 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru intrată în vigoare la 29.06.2013 fact normativ prin care a fost abrogată Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru), pentru cererile și acțiunile introduse până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, taxele judiciare de timbru se stabilesc și se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor.

În raport de textul de lege citat, se constată că, în speță, contestatorul a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 10 lei, conform art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru completată șî modificată,

Prin art. 1 din lege a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse Ia instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până ia termenul stabilit de instanță.

Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru datorată, cererea părții se anulează ca netîmbrată.

În speță, conîestatorul a fost legal citat pentru termenul de judecată din 06.12.2017, cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei, însă acesta nu s-a prezentat în instanță la termenul menționat - solicitând, prin contestația în anulare, judecarea cauzei în lipsă - și nici n-a depus la dosar înscrisuri prin care să facă dovada că și-a îndeplinit obligația legală de plată.

Așa fiind, Înalta Curte, constatând că, în cauza, contestatorul nu s-a conformat obiigației legale de a timbra contestația în anulare conform art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare având în vedere dispozițiile art. 20 alin. (3) din lege, care prevăd că neîndeplinirea obligației de a timbra atrage anularea cererii, va anula contestația în anulare, ca netîmbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestația în anulare formulată de contestatorul A., împotriva deciziei civile nr. 2267 din 18 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosar nr. x/2013, ca netimbrată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 decembrie 2017.