ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1360/2017

Decizia nr.

1360/2017

Asupra cauzei

de față, reține următoarele:

Prin cererea de reexaminare,

înregistrată la data de 21 decembrie 2015, sub nr. x/3/2013/a1, pe rolul

Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, petentul A. a solicitat

reexaminarea amenzii judiciare aplicate prin Decizia civilă nr. 907 din 11

martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale, în Dosarul nr. x/3/2013/a1, arătând că recursul nu a fost

formulat cu rea-credință și că nu sunt îndeplinite

condițiile dispozițiilor art. 108

1-4

C. proc. civ.,

solicitând exonerarea de la plata amenzii judiciare.

Prin

Încheierea din ședința de la data de 27 ianuarie 2016, Curtea de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de munca

și asigurări sociale, a respins cererea de reexaminare, ca neîntemeiată.

Împotriva

acestei încheieri, petentul A. a declarat recurs la data de 1 august 2016,

înregistrat la data de 12 august 2016 pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, sub nr. x/3/2013/a1.

Prin Decizia

civilă nr. 2.267 din 18 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil,

recursul formulat de recurentul A. împotriva Încheierii de

ședință din 27 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013/a1.

La data de 20

iunie 2017, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

a fost înregistrată contestația în anulare formulată de A.

împotriva Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.

2.267 din 18 noiembrie 2016, pentru care a fost acordat termen la 27 septembrie

2017.

În

susținerea contestației în anulare, A. a apreciat că decizia

atacată este nelegală și netemeinică, pronunțată

cu ignorarea dispozițiilor legale și a situației care reiese din

cauză precum și cu încălcarea drepturilor legale și

procedurale.

Contestatorul

a mai arătat că instanța de recurs a judecat și a

pronunțat hotărârea contestată nejudecând și

nesoluționând recursul împotriva Încheierii pronunțată în data

de 27 martie 2016.

De asemenea,

contestarea competenței a privit "nealcătuirea potrivit

dispozițiilor legale datorită faptului că pricina judecată

nu este de competența instanțelor judecătorești, astfel

că în mod nelegal instanța care a soluționat cererea de

reexaminare a judecat și a soluționat cauza fără să

formuleze cererile de abținere, obligatorie pentru instanțele care au

judecat cauza pe fond și au aplicat amenda judiciară. În mod nelegal,

cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 108, art. 85 și

art 255 alin. (3) C. proc. civ., încheierea prin care a fost aplicată

sancțiunea amenzii judiciare a fost pronunțată de instanța

"din oficiu, în ședință nepublică, fără

citarea părților, după închiderea dezbaterilor pe fondul cauzei,

și după rămânerea instanței în pronunțare, când cauza

nu se mai află pe rolul instanței".

Analizând

contestația în anulare, din prisma prevederilor art. 317 și art. 318

C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prioritar,

Înalta Curte reține că nici în cuprinsul cererii scrise, și nici

cu ocazia dezbaterilor orale care au avut loc la termenul din 27 septembrie

2017, contestatorul A. nu a precizat care dintre motivele de contestație

în anulare reglementate de dispozițiile art. 317 și art. 318 din C.

proc. civ. le apreciază a fi incidente în cauză.

Prin urmare,

față de această împrejurare, în respectarea rolului activ al

judecătorului și al principiului aflării adevărului care

guvernează procesul civil, Înalta Curte urmează a analiza

admisibilitatea contestației în anulare din perspectiva tuturor motivelor

de contestație în anulare, reglementate de prevederile art. 317 și

art. 318 C. proc. civ.

Conform art.

317 C. proc. civ. "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu

contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai

dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau

recursului: când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a

judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;

când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competență."

De asemenea,

art. 318 C. proc. civ. prevede că "Hotărârile instanțelor

de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este

rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând

recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală

să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.".

Prin urmare,

reiese că intenția legiuitorului în edictarea dispozițiilor

legale privind contestația în anulare a fost aceea de a supune controlului

de nelegalitate acele hotărâri ale instanței de recurs,

pronunțate fie cu nesocotirea normelor de competență de ordine

publică, fie prin încălcarea dreptului la apărare» prin

necitarea părții la termenul pentru care a fost judecată

pricina, fie prin neanalizarea tuturor criticilor de nelegalitate cu care a

fost învestită. De asemenea, legiuitorul a mai vizat și controlul de

nelegalitate în situația în care soluția instanței de recurs

este rezultatul unor erori materiale, prin aceasta înțelegând

greșeala pe care instanța ar fi comis-o prin confundarea unor

elemente importante sau a unor date esențiale, o asemenea eroare fiind în

legătură directă cu aspectele formale ale judecății.

Așadar,

obiect al controlului de nelegalitate, conform dispozițiilor art. 318 C.

proc. civ. îl reprezintă exclusiv hotărârile instanțelor de

recurs.

În cauza de

față, se constată că nemulțumirea contestatorului A.

care a determinat exercitarea prezentei căi de atac a fost

determinată, pe de o parte, de soluția instanței de recurs,

care, în opinia sa, nu a examinat criticile formulate prin cererea de recurs,

iar pe de altă parte, de soluția curții de apel cu privire la

cererea de reexaminare împotriva măsurii aplicării amenzii judiciare,

pronunțate prin Încheierea din 27 martie 2016, respectiv prin Decizia

civilă nr. 907 din 11 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013/al, prin

care a fost aplicată amenda judiciară.

Astfel, a

apreciat că instanța de apel, la pronunțarea Încheierii din 27

martie 2016, în mod greșit a judecat și a soluționat cauza

fără să formuleze cereri de abținere, obligatorii pentru

instanțele care au judecat cauza pe fond și au aplicat amenda judiciară.

De asemenea,

a mai arătat că în mod nelegal, cu aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 108, art. 85 și art. 255 alin. (3) C. proc. civ.,

încheierea prin care a fost aplicată sancțiunea amenzii judiciare a

fost pronunțată de instanța din oficiu, în

ședință nepublică, fără citarea

părților, după închiderea dezbaterilor pe fondul cauzei, și

după rămânerea instanței în pronunțare, când cauza nu se

mai află pe rolul instanței".

Se

constată că motivele de nelegalitate invocate nu privesc decizia

recurată, așa cum impun dispozițiile art. 317 și art. 318

C. proc. civ., ci încheierea de ședință din data de 27 ianuarie

2016 prin care a fost respinsă cererea de reexaminare, respectiv Decizia

civilă nr. 907 din 11 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013/a1, prin

care a fost aplicată amenda judiciară. Prin urmare, aceste chestiuni

exced controlului de nelegalitate reglementat de prevederile legale arătate,

în contestația în anulare de față ce este exercitată

împotriva Deciziei civile nr. 2.267/2016 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, prin care a fost respins recursul ca inadmisibil.

În ceea ce

privește susținerea potrivit căreia instanța de recurs nu a

analizat, pe fond, recursul exercitat de contestator împotriva Încheierii de

ședință din 27 ianuarie 2016, se reține că prin

decizia ce face obiectul prezentei căi de atac, Decizia civilă nr.

2.267 din 18 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr.

x/3/2013/a1 instanța de recurs admițând excepția

procesuală, absolută și peremptorie a

inadmisibilității căii de atac exercitate, a respins recursul

fără a analiza criticile de nelegalitate.

Având în vedere

că excepția inadmisibilității recursului reprezintă o

excepție de procedură, absolută și peremptorie, care

împiedică analiza pe fond a oricărei alte chestiuni, nu se poate

susține, în mod fondat, că instanța de recurs a omis să

analizeze motivele de nelegalitate expuse prin cererea de recurs, așa cum

arată contestatorul A.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va respinge contestația în anulare

formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 2.267 din 18

noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/3/2013/a1.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva

Deciziei civile nr. 2.267 din 18 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în

Dosarul nr. x/3/2013/a1.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2017.

Procesat de

GGC - N