ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1360/2017

Decizia nr. 1360/2017 Asupra cauzei de față, reține următoarele: Prin cererea de reexaminare, înregistrată la data de 21 decembrie 2015, sub nr. x/3/2013/a1, pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, petentul A. a solicitat reexaminarea amenzii judiciare aplicate prin Decizia civilă nr. 907 din 11 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013/a1, arătând că recursul nu a fost formulat cu rea-credință și că nu sunt îndeplinite condițiile dispozițiilor art. 108 1-4 C. proc. civ., solicitând exonerarea de la plata amenzii judiciare.

Prin Încheierea din ședința de la data de 27 ianuarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de munca și asigurări sociale, a respins cererea de reexaminare, ca neîntemeiată. Împotriva acestei încheieri, petentul A. a declarat recurs la data de 1 august 2016, înregistrat la data de 12 august 2016 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/3/2013/a1. Prin Decizia civilă nr. 2.267 din 18 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva Încheierii de ședință din 27 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013/a1.

La data de 20 iunie 2017, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost înregistrată contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2.267 din 18 noiembrie 2016, pentru care a fost acordat termen la 27 septembrie 2017. În susținerea contestației în anulare, A. a apreciat că decizia atacată este nelegală și netemeinică, pronunțată cu ignorarea dispozițiilor legale și a situației care reiese din cauză precum și cu încălcarea drepturilor legale și procedurale.

Contestatorul a mai arătat că instanța de recurs a judecat și a pronunțat hotărârea contestată nejudecând și nesoluționând recursul împotriva Încheierii pronunțată în data de 27 martie 2016. De asemenea, contestarea competenței a privit "nealcătuirea potrivit dispozițiilor legale datorită faptului că pricina judecată nu este de competența instanțelor judecătorești, astfel că în mod nelegal instanța care a soluționat cererea de reexaminare a judecat și a soluționat cauza fără să formuleze cererile de abținere, obligatorie pentru instanțele care au judecat cauza pe fond și au aplicat amenda judiciară. În mod nelegal, cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 108, art. 85 și art 255 alin. (3) C. proc.

civ., încheierea prin care a fost aplicată sancțiunea amenzii judiciare a fost pronunțată de instanța "din oficiu, în ședință nepublică, fără citarea părților, după închiderea dezbaterilor pe fondul cauzei, și după rămânerea instanței în pronunțare, când cauza nu se mai află pe rolul instanței". Analizând contestația în anulare, din prisma prevederilor art. 317 și art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Prioritar, Înalta Curte reține că nici în cuprinsul cererii scrise, și nici cu ocazia dezbaterilor orale care au avut loc la termenul din 27 septembrie 2017, contestatorul A. nu a precizat care dintre motivele de contestație în anulare reglementate de dispozițiile art. 317 și art. 318 din C. proc.

civ. le apreciază a fi incidente în cauză. Prin urmare, față de această împrejurare, în respectarea rolului activ al judecătorului și al principiului aflării adevărului care guvernează procesul civil, Înalta Curte urmează a analiza admisibilitatea contestației în anulare din perspectiva tuturor motivelor de contestație în anulare, reglementate de prevederile art. 317 și art. 318 C. proc. civ. Conform art. 317 C. proc. civ. "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență." De asemenea, art. 318 C. proc.

civ. prevede că "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.". Prin urmare, reiese că intenția legiuitorului în edictarea dispozițiilor legale privind contestația în anulare a fost aceea de a supune controlului de nelegalitate acele hotărâri ale instanței de recurs, pronunțate fie cu nesocotirea normelor de competență de ordine publică, fie prin încălcarea dreptului la apărare» prin necitarea părții la termenul pentru care a fost judecată pricina, fie prin neanalizarea tuturor criticilor de nelegalitate cu care a fost învestită.

De asemenea, legiuitorul a mai vizat și controlul de nelegalitate în situația în care soluția instanței de recurs este rezultatul unor erori materiale, prin aceasta înțelegând greșeala pe care instanța ar fi comis-o prin confundarea unor elemente importante sau a unor date esențiale, o asemenea eroare fiind în legătură directă cu aspectele formale ale judecății. Așadar, obiect al controlului de nelegalitate, conform dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. îl reprezintă exclusiv hotărârile instanțelor de recurs.

În cauza de față, se constată că nemulțumirea contestatorului A. care a determinat exercitarea prezentei căi de atac a fost determinată, pe de o parte, de soluția instanței de recurs, care, în opinia sa, nu a examinat criticile formulate prin cererea de recurs, iar pe de altă parte, de soluția curții de apel cu privire la cererea de reexaminare împotriva măsurii aplicării amenzii judiciare, pronunțate prin Încheierea din 27 martie 2016, respectiv prin Decizia civilă nr. 907 din 11 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013/al, prin care a fost aplicată amenda judiciară. Astfel, a apreciat că instanța de apel, la pronunțarea Încheierii din 27 martie 2016, în mod greșit a judecat și a soluționat cauza fără să formuleze cereri de abținere, obligatorii pentru instanțele care au judecat cauza pe fond și au aplicat amenda judiciară.

De asemenea, a mai arătat că în mod nelegal, cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 108, art. 85 și art. 255 alin. (3) C. proc. civ., încheierea prin care a fost aplicată sancțiunea amenzii judiciare a fost pronunțată de instanța din oficiu, în ședință nepublică, fără citarea părților, după închiderea dezbaterilor pe fondul cauzei, și după rămânerea instanței în pronunțare, când cauza nu se mai află pe rolul instanței". Se constată că motivele de nelegalitate invocate nu privesc decizia recurată, așa cum impun dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ., ci încheierea de ședință din data de 27 ianuarie 2016 prin care a fost respinsă cererea de reexaminare, respectiv Decizia civilă nr. 907 din 11 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013/a1, prin care a fost aplicată amenda judiciară.

Prin urmare, aceste chestiuni exced controlului de nelegalitate reglementat de prevederile legale arătate, în contestația în anulare de față ce este exercitată împotriva Deciziei civile nr. 2.267/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respins recursul ca inadmisibil. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia instanța de recurs nu a analizat, pe fond, recursul exercitat de contestator împotriva Încheierii de ședință din 27 ianuarie 2016, se reține că prin decizia ce face obiectul prezentei căi de atac, Decizia civilă nr. 2.267 din 18 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/3/2013/a1 instanța de recurs admițând excepția procesuală, absolută și peremptorie a inadmisibilității căii de atac exercitate, a respins recursul fără a analiza criticile de nelegalitate.

Având în vedere că excepția inadmisibilității recursului reprezintă o excepție de procedură, absolută și peremptorie, care împiedică analiza pe fond a oricărei alte chestiuni, nu se poate susține, în mod fondat, că instanța de recurs a omis să analizeze motivele de nelegalitate expuse prin cererea de recurs, așa cum arată contestatorul A. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 2.267 din 18 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/3/2013/a1.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 2.267 din 18 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/3/2013/a1. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2017. Procesat de GGC - N