ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 94/2018

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 313 din data de 30 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare formulată de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 281 din 9 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 1 noiembrie 2017.

Examinând, recursul în raport de excepția inadmisibilității invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară față de aspectele de fond ale cauzei, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Conform art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Calea de atac a recursului a fost exercitată, în speță, împotriva unei decizii prin care a fost respinsă, ca nefondată, o contestație în anulare, cale extraordinară de atac declarată împotriva unei hotărâri pronunțate în soluționarea unei alte contestații în anulare, hotărâre ce are în puterea legii, caracter irevocabil.

Astfel, prin decizia civilă nr. 313 din data de 30 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare formulată de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 281 din 9 iunie 2016 pronunțată de aceeași instanță.

Prin decizia nr. 281 din data de 9 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondată, o altă contestație în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 240 din data de 18 mai 2016 pronunțată de aceeași instanță.

Drept urmare, aplicând dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., decizia civilă nr. 313 din data de 30 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în soluționarea contestației în anulare, este irevocabilă, iar recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nemaiputând fi supusă căii de atac a recursului.

Cu privire la criticile aduse hotărârii ce vizează dispoziția instanței de sancționare a contestatorului cu amendă judiciară în cuantum de 700 RON, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 1085 alin. (1) C. proc. civ., împotriva încheierii prin care a fost stabilită amenda judiciară, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea formula numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.

De asemenea, conform prevederilor alin. (3) al aceluiași art. , cererea de reexaminare se soluționează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanța de judecată ori de președintele instanței de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea.

Așadar, dispozițiile legale mai sus menționate stabilesc expres că împotriva hotărârii prin care a fost aplicată amenda judiciară nu poate fi exercitată decât calea de atac specifică, respectiv aceea a reexaminării, iar nu calea de atac recursului.

Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva dispoziției prin care a fost sancționat petentul cu amendă judiciară este, de asemenea, inadmisibil, dispoziția privind sancționarea contestatorului nefiind susceptibilă de a fi atacată, potrivit legii, cu recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților obligația îndeplinirii actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, decizia nr. 313 din data de 30 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VlI-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

În consecință, recursul formulat în cauză fiind inadmisibil, Înalta Curte urmează a-l respinge în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 313 din data de 30 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2018.