ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1083/2018

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2016 la data de 12.05.2016, reclamanta Agenția Națională pentru Romi, a solicitat în contradictoriu cu pârâta A., obligarea acesteia la plata sumei de 4.890,43 RON, reprezentând parte din prejudiciul produs instituției, în temeiul art. 254 alin. (1) din C. muncii.

Prin Sentința civilă nr. 10463 din data de 18.11.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și respinsă în consecință acțiunea formulată de reclamanta Agenția Națională pentru Romi în contradictoriu cu pârâta A.. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în valoare de 1.500 RON, onorariu avocat redus.

Prin Decizia civilă nr. 2800/08.05.2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelul principal formulat de reclamanta Agenția Națională pentru Romi împotriva Sentinței civile nr. 10463 din data de 18.11.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016, ca nefondat; a luat act de declarația apelantei-pârâtei A. de a transforma apelul principal în apel incident și, în consecință, a respins excepția de tardivitate, ca rămasă fără obiect; a respins apelul incident formulat de apelanta-pârâtă A., ca nefondat; a respins cererea apelantei-pârâte privind cheltuielile de judecată în apel, ca neîntemeiată.

Împotriva acestor soluții a formulat recurs Agenția Națională pentru Romi, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2017.

Prin Decizia civilă nr. 190 din 6 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-au dispus următoarele:

A fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta Agenția Națională pentru Romi împotriva Sentinței civile nr. 10463/18.11.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016.

A fost disjuns recursul declarat de recurenta Agenția Națională pentru Romi împotriva Deciziei nr. 2800/08.05.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016 și a fost admisă în privința acestui recurs excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.

În consecință, a fost declinată competența de soluționare a acestuia în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Romi împotriva Deciziei nr. 2800/08.05.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație la data de 20 noiembrie 2017, sub nr. x/2017.

Prin rezoluția din 21.11.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin care s-a reținut că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive.

Completul de filtru nr. 7, la data de 21 noiembrie 2017, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ. comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la dosar recurs.

Intimata A. a formulat punct de vedere prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 17 februarie 2017, fără citarea părților.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă și, ca regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar privind conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date fără drept de apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2035, hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflicte de muncă nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel.

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un conflict de muncă privind răspunderea patrimonială a lui A. pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca acesteia, întemeiată pe dispozițiile art. 254 alin. (1) din C. muncii.

Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că Decizia civilă nr. 2800 din 8 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora "În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare," analiza criticilor de nelegalitate invocate prin cererea de recurs nu se mai impune.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Romi împotriva Deciziei nr. 2800 din data de 8 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 martie 2018.

Procesat de GGC - GV