ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2509/2022

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2022

Asupra recursului cu care a fost învestită, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 16.02.2018, reclamanta Agenția Națională pentru Romi a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 54.560 RON, reprezentând daune-interese pentru prejudiciul cauzat ca urmare a activității prestate de acesta.

Prin încheierea din 20.09.2018 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

La 12.12.2018 reclamanta a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, care a fost respinsă prin încheierea din 04.04.2019, pronunțată de aceeași instanță.

Împotriva acestei încheieri, Agenția Națională pentru Romi a declarat recurs.

Prin încheierea din 18.12.2019, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, constatând lipsa părților și împrejurarea că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a dispus suspendarea judecății recursului, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 31.01.2020 Agenția Națională pentru Romi a depus la dosar o cerere de reluare a judecății cauzei.

Prin încheierea din 10.06.2020, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a menținut măsura suspendării.

La 18.12.2020 recurenta-reclamantă a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei.

Prin decizia nr. 17/17.03.2021, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția perimării și a constatat perimat recursul.

Împotriva acestei decizii, Agenția Națională pentru Romi a declarat recurs.

În motivare, după prezentarea etapelor procesuale anterioare, autoarea căii de atac a arătat că față de dispozițiile art. 42 alin. (6) din Anexa la Decretul nr. 195/2020 privind instaurarea stării de urgență pe teritoriul României, în temeiul cărora judecata cauzei s-a suspendat de drept până la 10.06.2020, cererea de repunere pe rol din 18.12.2020 a fost formulată înăuntrul termenului de 6 luni.

Totodată, a invocat dispozițiile art. 42 alin. (7) ale aceluiași act normativ, potrivit cărora termenele de exercitare a căilor de atac, aflate în curs la data instituirii stării de urgență, s-au întrerupt, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență.

Conchizând, a apreciat că în cauză termenul de perimare nu era împlinit la data formulării cererii de reluare a judecății recursului, perioada suspendării de drept a cauzei neintrând în calculul termenului prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate că au dreptul să depună puncte de vedere la raport; nicio parte nu și-a prezentat punctul de vedere.

Prin încheierea din 09.02.2022, Înalta Curte a admis în principiu recursul, în condițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a acordat termen la 06.04.2022, când, constatând lipsa părților de la judecată și că în cauză nu s-a solicitat judecata în lipsă, a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția perimării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni."

În accepțiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancțiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului.

Reglementată pentru a asigura soluționarea cauzei cu celeritate în vederea respectării dreptului părților la un proces echitabil, dar și pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părților din proces, perimarea operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de textul de lege enunțat, instanța putând să o constate și din oficiu, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, ultimul act de procedură îndeplinit a fost la data de 06.04.2022, când judecata recursului a fost suspendată în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și că de la această dată părțile nu au mai efectuat niciun demers în vederea continuării judecății.

Prin urmare, constatând că pricina a rămas în nelucrare din lipsa de stăruință a părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 și art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta Agenția Națională pentru Romi împotriva deciziei nr. 17/17.03.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cu drept de recurs în termen de 5 de zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2022.