ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5077/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 august

2005, Curtea de Apel București, secția penală, a dispus, premergător

soluționării apelului, menținerea arestării preventive, în cauză, în baza art. 300

2

,

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., pentru inculpatul

apelant

M.G.,

condamnat în primă

instanță la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru trafic cu droguri de mare

risc, infracțiune continuată prevăzută în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de apel a constatat

că temeiurile care au impus arestarea preventivă inițială a inculpatului în

limitele art. 143, raportat la art. 148 lit. h) C. proc. pen., se mențin

nemodificate și după condamnarea în primă instanță, justificând privarea de

libertate în continuare a acestuia.

Împotriva încheierii amintite

s-a declarat recurs de către inculpat cu solicitarea de a fi pus în libertate,

dată fiind încetarea temeiurilor ce au impus arestarea preventivă în cauză a

acestuia după condamnarea în primă instanță.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu prevederile

art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., menținerea arestării preventive

în cursul judecății are caracter legal, iar atunci când instanța constată că

temeiurile care au justificat această măsură impun în continuare privarea de

libertate a inculpatului, în caz contrar arestarea preventivă trebuie revocată

cu consecința punerii deîndată în libertate a inculpatului potrivit alin. (2)

al textului de lege amintit.

Inițial, măsura arestării

preventive față de inculpat a fost respinsă în baza art. 143, raportat la art. 148

lit. h) C. proc. pen., text de lege aflat în deplină concordanță cu art. 5 pct.

1 lit. c) din C.E.D.O., investirea aducerii sale în fața autorităților

competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune

pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani [(art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.)], iar lăsarea

acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Ulterior, privarea de

libertate a inculpatului are ca justificare condamnarea pronunțată de un

tribunal competent la pedeapsa de 12 ani închisoare, potrivit sentinței penale nr.

344 din 8 martie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, situație

de natură a evidenția și menținerea pericolului social concret pentru ordinea

publică în condițiile în care ar fi dispusă lăsarea în libertate a acestuia.

Ca atare, menținerea

arestării preventive în cursul soluționării apelului declarat de către inculpat

este legală și temeinică, aflându-se în deplină concordanță cu dispozițiile art.

300

2

, raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. și art.

2 pct. 1 lit. a) din C.E.D.O.

În consecință, recursul

inculpatului va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la 60 RON cheltuieli judiciare

statului din care 20 RON, reprezintă onorariu apărătorului oficiu avansat din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva încheierii din 4 august 2005

pronunțată în dosarul nr. 1196/2005 de Curtea de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 60 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma

de 20 lei RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 septembrie 2005.