ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4521/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 30

martie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus, printre

altele, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei I.C.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța, în baza dispozițiilor art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., a reținut că măsura arestării preventive a inculpatei a fost

luată legal și de asemenea, legal menținută, I.C. fiind condamnată la pedeapsa

de 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de

trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000.

S-a mai reținut că

temeiurile de drept ale măsurii arestării preventive subzistă și în faza

soluționării apelului declarat de inculpată împotriva sentinței penale nr. 176

din 9 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

în dosarul nr. 7022/2005.

Împotriva încheierii

menționate, inculpata, în termenul legal, a declarat recurs, motivul invocat

fiind nemenținerea, în faza judecării apelului, a temeiurilor de drept care au

dus la luarea măsurii.

Recursul declarat nu este

fondat.

Art. 148 alin. (1) lit. h) C.

proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi

luată dacă sunt întrunite condițiile înscrise în art. 143 din același cod,

inculpata în cauză, fiind condamnată la o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare

și totodată, lăsarea ei în stare de libertate aducând atingere ordinii de

drept, fapta penală imputată prezentând real pericol pentru sănătatea

populației.

Referitor la motivul de

recurs, se reține că acesta nu relevă vreun temei care să justifice revocarea

măsurii arestării preventive.

Verificând, din oficiu,

temeinicia și legalitatea încheierii recurate, Curtea consideră că în raport de

gradul de pericol social al faptei pentru care s-a pronunțat o condamnare și

pentru a se asigura desfășurarea în condiții de celeritate a judecării

apelului, există, în continuare, temeiuri care justifică menținerea stării de

arest preventiv.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpată nefiind fondat, urmează să fie respins.

Conform dispozițiilor art. 192

C. proc. pen., inculpata recurentă va fi obligată să plătească cheltuielile

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata I.C. împotriva încheierii din 30 martie 2005

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 886/2005.

Obligă recurenta inculpată

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 80 lei noi (800.000

lei) din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 20

lei noi (200.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 iulie 2005.