ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4522/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 13 iulie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus, printre altele, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei apelante I.C. Pentru a pronunța încheierea, instanța, în baza dispozițiilor art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a reținut că măsura arestării preventive a inculpatei a fost luată legal, și de asemenea, legal menținută, I.C. fiind condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a mai reținut că temeiurile de drept ale măsurii arestării preventive subzistă și în faza soluționării apelului declarat de inculpată împotriva sentinței penale nr. 176 din 9 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 7022/2005. Împotriva încheierii menționate, inculpata, în termenul legal, a declarat recurs, motivul invocat fiind nemenținerea, în faza soluționării apelului, a temeiurilor de drept care au dus la luarea măsurii arestării preventive. Recursul declarat nu este fondat. Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile înscrise în art. 143 din același cod, inculpata în cauză, fiind condamnată la o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și totodată, lăsarea ei în stare de libertate aducând atingere ordinii de drept.

Referitor la motivul de recurs, se reține că acesta nu relevă vreun temei care să justifice revocarea măsurii arestării preventive. Verificând, din oficiu, temeinicia și legalitatea încheierii recurate, Curtea consideră că în raport de gradul concret de pericol social al faptei pentru care s-a pronunțat o condamnare și pentru a se asigura desfășurarea în condiții de celeritate a judecării apelului, există, în continuare, temeiuri care justifică menținerea stării de arest preventiv. Pentru considerentele expuse, recursul nefiind fondat, va fi respins. Conform dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata I.C. împotriva încheierii din 13 iulie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 886/2005. Obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 80 lei noi (800.000 lei) din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 20 lei noi (200.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iulie 2005.