ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4522/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 iulie

2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus, printre altele,

menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei apelante I.C.

Pentru a pronunța

încheierea, instanța, în baza dispozițiilor art. 300

2

raportat la art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen., a reținut că măsura arestării

preventive a inculpatei a fost luată legal, și de asemenea, legal menținută, I.C.

fiind condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000.

S-a mai reținut că

temeiurile de drept ale măsurii arestării preventive subzistă și în faza

soluționării apelului declarat de inculpată împotriva sentinței penale nr. 176

din 9 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

în dosarul nr. 7022/2005.

Împotriva încheierii

menționate, inculpata, în termenul legal, a declarat recurs, motivul invocat

fiind nemenținerea, în faza soluționării apelului, a temeiurilor de drept care

au dus la luarea măsurii arestării preventive.

Recursul declarat nu este

fondat.

Art. 148 alin. (1) lit. h) C.

proc. pen., prevede că măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt

întrunite condițiile înscrise în art. 143 din același cod, inculpata în cauză,

fiind condamnată la o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și totodată,

lăsarea ei în stare de libertate aducând atingere ordinii de drept.

Referitor la motivul de recurs,

se reține că acesta nu relevă vreun temei care să justifice revocarea măsurii

arestării preventive.

Verificând, din oficiu,

temeinicia și legalitatea încheierii recurate, Curtea consideră că în raport de

gradul concret de pericol social al faptei pentru care s-a pronunțat o

condamnare și pentru a se asigura desfășurarea în condiții de celeritate a

judecării apelului, există, în continuare, temeiuri care justifică menținerea

stării de arest preventiv.

Pentru considerentele

expuse, recursul nefiind fondat, va fi respins.

Conform dispozițiilor art. 192

C. proc. pen., inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata I.C. împotriva încheierii din 13 iulie 2005

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 886/2005.

Obligă recurenta inculpată

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 80 lei noi (800.000

lei) din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 20

lei noi (200.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 iulie 2005.