ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6856/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 27 octombrie

2006, Curtea de Apel București având pe rol soluționarea apelurilor declarate

de inculpata P.A. și alții împotriva sentinței penale nr. 487 din 12 iulie 2006

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, prin care au fost

condamnați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3)

din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) și art. 12 din Legea nr. 39/2003,

art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 a dispus în baza art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., menținerea arestării preventive a acesteia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

motivat că temeiurile care au determinat arestarea inculpatei P.A. se mențin.

Împotriva încheierii a declarat

recurs inculpata care a cerut revocarea măsurii arestării preventive și eventual

înlocuirea acesteia cu o altă măsură mai puțin gravă.

Recursul inculpatei nu este fondat.

Potrivit art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive.

În cauză inculpata a fost condamnată

în primă instanță pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa

închisorii mai mare de 4 ani.

Din examinarea dosarului cauzei

rezultă că există indicii temeinice că inculpata a comis faptele pentru care

este judecată.

Așa fiind, sunt îndeplinite

condițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru care s-a luat măsura

arestării preventive a acesteia.

Condițiile și temeiurile pentru care

a fost luată această măsură față de inculpată nu s-au schimbat, astfel că potrivit

dispozițiilor art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., se impune în

continuare privarea de libertate a acesteia.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatei va fi respins, cu obligarea

ei la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata

P.A. împotriva încheierii din 27 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 40517/3/2005 (nr. vechi 2427/2006).

Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 140

lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 noiembrie 2006.