ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6856/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 27 octombrie 2006, Curtea de Apel București având pe rol soluționarea apelurilor declarate de inculpata P.A. și alții împotriva sentinței penale nr. 487 din 12 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, prin care au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) și art. 12 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 a dispus în baza art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., menținerea arestării preventive a acesteia. Pentru a hotărî astfel, instanța a motivat că temeiurile care au determinat arestarea inculpatei P.A.

se mențin. Împotriva încheierii a declarat recurs inculpata care a cerut revocarea măsurii arestării preventive și eventual înlocuirea acesteia cu o altă măsură mai puțin gravă. Recursul inculpatei nu este fondat. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. În cauză inculpata a fost condamnată în primă instanță pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Din examinarea dosarului cauzei rezultă că există indicii temeinice că inculpata a comis faptele pentru care este judecată.

Așa fiind, sunt îndeplinite condițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru care s-a luat măsura arestării preventive a acesteia. Condițiile și temeiurile pentru care a fost luată această măsură față de inculpată nu s-au schimbat, astfel că potrivit dispozițiilor art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., se impune în continuare privarea de libertate a acesteia. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatei va fi respins, cu obligarea ei la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.A. împotriva încheierii din 27 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 40517/3/2005 (nr. vechi 2427/2006). Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 noiembrie 2006.