ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1943/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 7

februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 160

lit. b) alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus menținerea stării de arest

preventiv a inculpatei C.C.C.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea a constatat că inculpata a fost trimisă în judecată, iar prin sentința

penală nr. 1604 din 16 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a

penală, a fost condamnată la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen.

În context, cu privire la

starea de arest a inculpatei, instanța a apreciat că, în cauză, subzistă

temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive, iar

lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un pericol pentru ordinea

publică, având în vedere natura faptelor săvârșite (trafic de droguri).

În termen legal, inculpata a

declarat recurs fără a motiva, iar apărătorul din oficiu a arătat că lasă

soluția la aprecierea instanței.

Examinând recursul declarat,

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și a dispozițiilor legale în

vigoare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins.

În acest sens, instanța de

control judiciar investită cu judecarea apelului declarat de inculpată

împotriva sentinței penale nr. 1604 din 16 decembrie 2004 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, prin care a fost condamnată, a constatat în

mod corect că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate, astfel cum prevăd expres dispozițiile cuprinse în art.

160 lit. b) alin. (3), coroborate cu art. 148 și art. 300

2

C. proc.

pen., cu atât mai mult cu cât a intervenit o hotărâre de condamnare, iar apelul

inculpatei a fost respins prin decizia penală nr. 120 din 21.02.2005 a Curții

de Apel București, secția I penală.

În consecință, se va

respinge recursul declarat de inculpată împotriva încheierii din 7 februarie

2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr.

424/2005, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b)

C. proc. pen.

În temeiul dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta inculpată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat,

recursul

declarat de inculpata C.C.C. împotriva încheierii din 7 februarie 2005

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosar nr. 424/2005.

Conform dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatei, în

sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 martie 2005.