ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 495/2004

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpata E.C. împotriva încheierii din

19 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală.

S-a prezentat recurenta,

aflată în stare de arest, asistată de avocat R.N., apărător din oficiu.

Procedura de citare îndeplinită.

Apărătorul a cerut admiterea

recursului și punerea în libertate a inculpatului.

Procurorul a pus concluzii

de respingerea recursului, ca nefondat.

La ultimul cuvânt, recurenta

a lăsat soluționarea recursului la aprecierea instanței.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 19 ianuarie

2004 pronunțată în dosarul penal nr.143/2004, Curtea de Apel București, Secția a

II-a penală, a dispus menținerea arestării preventive a inculpatei

E.C.

Onorariul apărătorului

din oficiu în sumă de 200.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că instanța

de judecată, procedând potrivit dispozițiilor art.160/b Cod procedură penală la

verificarea din oficiu a stării de arest a inculpatei E.C., a constatat că, în raport

de pericolul social concret al infracțiunilor pentru care aceasta a fost trimisă

în judecată și condamnată de prima instanță, de persoana făptuitoarei, precum și

față de faptul că temeiurile care au determinat arestarea se mențin în continuare,

se impune menținerea arestării sale preventive.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs în termen legal inculpata E.C., solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârii atacate și punerea sa de îndată în libertate.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Inculpata E.C. a fost trimisă

în judecată la data de 10 aprilie 2003 prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul București nr.1027/P/2003 pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art.2 alin.1 și 2 și art.4 din Legea nr.143/2000 cu art.33 lit.a Cod penal.

La data de 17 februarie

2003, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a luat măsura arestării

preventive pe timp de 30 de zile a inculpatei, emițând Ordonanța nr.1027/P/2003

și mandatul de arestare preventivă nr.138 din 17 februarie 2003, în temeiul dispozițiilor

art.148 lit.b și h din Codul de procedură penală, infracțiunea fiind flagrantă,

pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de doi ani, iar lăsarea  sa în libertate

prezentând pericol pentru ordinea publică.

S-a reținut că în noapatea

de 16/17 februarie 2003, inculpata a vândut două doze de heroină, iar la percheziția

efectuată de organele de poliție la locuința sa s-au găsit 26 doze de heroină deținute

în vederea comercializării și pentru consum propriu, fapte ce constituie infracțiunile

de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc pentru consum

propriu prevăzute de art.2 alin.1 și 2 și art.4 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea

art.33 lit.a Cod penal.

Pentru faptele reținute în

sarcina sa, făcând aplicarea art.74 lit.a și c – 76 lit.a Cod penal, Tribunalul

București, Secția I penală prin sentința penală nr.1163 din 28 noiembrie 2003 a

condamnat-o pe inculpată la pedeapsa de 7 ani închisoare și respectiv 1 an și 6

luni închisoare, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare

și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b cod penal.

În baza art.350 Cod procedură

penală, instanța de fond a menținut măsura arestării preventive.

Înalta Curtea de Casație

și Justiție constată că măsura arestării preventive a inculpatei E.C. a fost luată

și menținută cu respectarea dispozițiilor legale în materie, atât în timpul urmăririi

penale cât și în faza cercetării judecătorești.

Condițiile cerute de

art.148 alin.1 lit.b și h din Codul de procedură penală sunt îndeplinite, dat fiind

caracterul flagrant al săvârșirii infracțiunii cât și pedepsele prevăzute de lege

pentru faptele reținute în sarcina inculpatei.

Având în vedere pericolul

social deosebit al infracțiunilor de deținere și traficare de droguri de mare risc,

cantitatea de heroină gpsită asupra inculpatei și în locuința acesteia (0,11 grame

și 0,98 grame), consecințele punerii în vânzare a acestui drog, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuarea privarea de libertate a inculpatei, lăsarea în libertate a acesteia

prezentând un pericol concret și dovedit pentru ordinea publică.

Așa fiind, Curtea constată

că recursul inculpatei E.C. este nefondat și urmează să îl respingă ca atare.

Recurenta va fi obligată

la plata

cheltuielilor judiciare către

stat.

Văzând dispozițiile

art.385

15

pct.1 lit.b cod procedură penală, art.192 alin.2 Cod procedură

penală;

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpata E.C. împotriva încheierii din 19

ianuarie 2004 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, în dosarul

nr.143/2004.

Obligă recurenta inculpată

să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică,

azi 28 ianuarie 2004.