ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 137/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea nr.1/F din 8 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a

penală a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului S.J. pe o

perioadă de 30 de zile, de la 13 ianuarie 2004 la 11 februarie 2004, inclusiv,

reținând că, în speță, nu au dispărut temeiurile de fapt și de drept care au

dus la privarea de libertate a arestatului.

Împotriva

acestei hotărâri, S.J. a declarat recurs solicitând casarea acesteia și punerea

sa, de îndată, în libertate, motivând, prin apărător, că probatoriul ce

necesită a fi administrat se poate efectua cu inculpatul aflat în stare de

libertate.

Recursul

declarat nu este fondat.

Verificând

actele și lucrările dosarului, Curtea reține că inculpatul este cercetat pentru

săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1-3 și 5.,

cu aplicarea art.41 alin.2  și art.37 lit.b C.pen. și uz de fals prevăzută de

art.291 cu aplicarea art.41 alin.2  și art.37 lit.b C.pen.

Se

reține că în perioada  mai 2001 - noiembrie 2002, folosindu-se de procuri

falsificate, având aparența de a fi fost întocmite de notari publici americani,

fără a avea aplicată apostila, a intrat sau a încercat să intre în posesia mai

multor imobile, prejudiciul total produs fiind mai mare de 2 miliarde lei.

Se

constată  că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.155 alin.1 C.proc.pen.

pentru a se dispune prelungirea arestării preventive a inculpatului, întrucât

temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la arestarea inculpatului se

mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului (condițiile

prevăzute de art.145 și 148 lit.c și f C.proc.pen.).

Astfel,

din lucrările dosarului rezultă că inculpatul s-a sustras de la urmărirea

penală și este recidivist, temeiuri avute în vedere la data luării măsurii de

arestare preventivă.

Pe de

altă parte, din examinarea probelor strânse până în prezent la dosar, rezultă

în raport de infracțiunile pentru care se face urmărirea penală, pentru care

legea prevede pedepse mai mari de 4 ani închisoare, există  suficiente temeiuri

care să justifice temerea că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea

oferi, din nou posibilitatea acestuia de a se sustrage și de a împiedica

desfășurarea normală a urmăririi penale și stabilirea adevărului.

Pentru

aceste considerente, recursul declarat urmează să fie respins cu obligarea

inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.J. împotriva încheierii nr.1/F din

8 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în

dosarul nr.50/2004.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000

lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 12 ianuarie 2004.