ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 496/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1181 din 4 decembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală, l-a condamnat pe inculpatul B.C. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 22 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și la 6 luni închisoare, în baza art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. A fost dedusă prevenția de la 4 octombrie 2003 și menținută măsura arestării preventive. S-a reținut, în fapt, că în noaptea de 9 iulie 2003, inculpatul B.C., împreună cu alți făptuitori, a deposedat de mai multe bunuri pe partea vătămată J.C.

prin punerea acesteia în imposibilitate de a se apăra și, ulterior, fiind depistat de organele de poliție, și-a declinat o identitate falsă, afirmând că se numește E.G. Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, formându-se dosarul nr. 141/2004 al Curții de Apel București. Prin încheierea din 21 ianuarie 2004, instanța de apel a dispus, în baza art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., menținerea arestării preventive a inculpatului, stabilind termen pentru judecarea apelului la 29 ianuarie 2004. Împotriva acestei încheieri, inculpatul B.C. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și revocarea arestării preventive. Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Așa cum corect a reținut și instanța de apel, inculpatul a săvârșit o infracțiune care prezintă, generic și concret, un ridicat grad de pericol social, iar temeiul avut în vedere la luarea măsurii privative de libertate, art. 148 lit. h) C. proc. pen., nu s-a schimbat, impunându-se în continuare menținerea acestei măsuri. Se are în vedere că inculpatul provine dintr-o familie dezorganizată, sustrăgându-se autorității tatălui, căruia i-a fost încredințat și ignorând și încercările mamei de a-l educa, astfel că și-a făcut un anturaj de tineri cu tulburări de comportament, împreună cu care a comis infracțiuni. De altfel, în anul 2001, inculpatul a mai fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare tot pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Datele sus-arătate, rezultate din ancheta socială și cazierul judiciar, coroborate cu cele din cauza în care în prezent este inculpat, se constituie în probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Față de cele ce preced, recursul inculpatului urmează să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva încheierii din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 141/2004. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2004.