ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5259/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 2F din 12

noiembrie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis

sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus

prelungirea arestării preventive a inculpatului S.J. de la 14 noiembrie 2003 la

13 decembrie 2003, inclusiv, reținând că, în speță, nu au dispărut temeiurile

de fapt și de drept care au dus la privarea de libertate a arestatului.

Împotriva acestei hotărâri, S.J. a

declarat recurs solicitând casarea acesteia și punerea sa, de îndată, în

libertate, motivând, prin apărător, că probatoriul ce necesită a fi administrat

se poate efectua cu inculpatul aflat în stare de libertate.

În scris, inculpatul a solicitat

punerea sa în libertate, întrucât este foarte bolnav, având nevoie de operație

și îngrijiri medicale specializate.

Recursul declarat nu este fondat.

Verificând actele și lucrările

dosarului, Curtea reține că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea

infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și uz

de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen.

Se reține că în perioada mai 2001 –

noiembrie 2002, folosindu-se de procuri falsificate, având aparența de a fi

fost întocmite de notari publici americani, fără a avea aplicată ștampila, a

intrat sau a încercat să intre în posesia mai multor imobile, prejudiciul total

produs fiind mai mare de 2 miliarde lei.

Se constată astfel că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 155 alin. (1) C. proc. pen., pentru a

se dispune prelungirea arestării preventive a inculpatului, întrucât temeiurile

de fapt și de drept avute în vedere la arestarea inculpatului se mențin și

impun în continuare privarea de libertate a inculpatului (condițiile prevăzute

de art. 145 și art. 148 lit. c) și f) C. proc. pen.).

Astfel, din lucrările dosarului

rezultă că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și este recidivist,

temeiuri avute în vedere la data luării măsurii de arestare preventivă.

Pe de altă parte, din examinarea

probelor strânse până în prezent la dosar, rezultă în raport de infracțiunile

pentru care se face urmărirea penală, pentru care legea prevede pedepse mai

mari de 4 ani închisoare, există suficiente temeiuri care să justifice temerea

că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea oferi, din nou posibilitatea

acestuia de a se sustrage și de a împiedica desfășurarea normală a urmăririi

penale și stabilirea adevărului.

În ce privește actele medicale

depuse la dosar de către inculpat, acestea pot sta constitui temeiul unei

cereri de revocare a măsurii arestării preventive, cu care instanța nu a fost

încă investită, urmând a fi apreciate în condițiile art. 139 alin. (3) și (4)

C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, recursul

declarat urmează să fie respins cu obligarea inculpatului la plata

cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.J. împotriva încheierii pronunțată

în data de 12 noiembrie 2003 în dosarul nr. 3470/2003 al Curții de Apel

București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției

Pronunțată în ședință publică, azi

17 noiembrie 2003.