ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6044/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6044/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin încheierea nr. 4 din 12
decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis
propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a
prelungit arestarea preventivă a inculpatului S.J. cu 30 zile, de la 14
decembrie 2003 la 12 ianuarie 2004 inclusiv.
Instanța a considerat că, în
interesul urmăririi penale, este necesară în continuare privarea de libertate a
inculpatului, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 155 alin. (1) și
art. 148 lit. c), f) și h) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri
inculpatul a declarat recurs, nemulțumit de măsura dispusă de instanță.
Recursul nu este fondat.
Din dosarul de urmărire penală
rezultă că prin ordonanța din 29 iulie 2003 s-a dispus arestarea preventivă a
inculpatului, în lipsa acestuia, iar prin încheierea nr. 1 din 16 octombrie
2003, pronunțată în dosarul nr. 3225/2003 de Curtea de Apel București s-a
dispus arestarea pentru 29 zile, de la 16 octombrie 2003 până la 13 noiembrie
2003, emițându-se mandatul nr. 4/U din 16 octombrie 2003. Ulterior, durata
măsurii a fost prelungită până la 13 decembrie 2003. Inculpatul este cercetat
pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, prevăzute de
art. 215 alin. (1), (3) și (5) și art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41
alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.
Se reține că în perioada mai 2001 –
noiembrie 2002, folosindu-se de procuri falsificate cu aparența de a fi
întocmite de notari publici americani, inculpatul a intrat sau a încercat să
intre în posesia mai multor imobile. Prejudiciul produs astfel în dauna a 7
părți vătămate depășește 2 miliarde lei.
Examinând actele dosarului se
constată că, în mod corect, curtea de apel a reținut că se mențin temeiurile
care au determinat arestarea inculpatului și anume: faptul că este recidivist,
că s-a sustras de la urmărire, că pedeapsa prevăzută de lege depășește 4 ani
închisoare și că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru
ordinea publică. Se îndeplinesc astfel, condițiile prevăzute de art. 155 C.
proc. pen., fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului, cercetarea în
continuare a inculpatului în stare de arest.
În consecință, se va respinge
recursul declarat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul S.J. împotriva încheierii nr. 4 din
12 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată
în dosarul nr. 3855/2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de
700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
19 decembrie 2003.