ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6903/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 noiembrie

2004, pronunțată în dosarul nr. 10090/2004, Curtea de Apel Ploiești, secția

penală, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a

inculpatei O.M., în baza art. 300

1

alin. (3) și art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a dispus menținerea măsurii arestării

preventive luată împotriva acesteia.

Inculpata a declarat recurs

împotriva acestei încheieri, susținând că nu se mai mențin temeiurile care au

stat la baza arestării preventive.

Recursul nu este fondat.

Din actele dosarului rezultă

că, prin sentința penală nr. 591 din 26 octombrie 2004, Tribunalul Prahova a

condamnat pe inculpata O.M. la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5)

C. pen.

Conform art. 36 alin. (1) C.

pen., a fost contopită pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 2 ani și 6

luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 108 din 7 aprilie 2000 a

Tribunalului Maramureș, urmând ca în baza art. 34 lit. b) C. pen., inculpata să

execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), c) și e) C. pen.

Măsura arestării preventive

a fost legal dispusă în cursul urmăririi penale și apoi menținută în cursul

judecății.

Împotriva hotărârii,

inculpata a declarat apel.

Instanța de control

judiciar, la data înregistrării dosarului, verificând din oficiu legalitatea și

temeinicia arestării preventive a menținut măsura arestării preventive,

constatând că subzistă temeiurile, care au stat la baza acesteia și că se

impune privarea, în continuare, de libertate a inculpatei.

Cum, potrivit art. 300

1

alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) din

același cod, măsura arestării se menține când instanța constată că temeiurile,

care au determinat arestarea impun în continuare, privarea de libertate,

soluția instanței de apel este temeinică și legală.

Întrucât din examinarea

cauzei nu rezultă nici existența vreunui motiv de casare, care să poată fi luat

în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul ca nefondat, conform art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata O.M., împotriva încheierii din 22 noiembrie 2004 a Curții

de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. 10090/2004.

Obligă pe recurentă să

plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 decembrie 2004.