ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 743/2010

Asupra recursului de față; Î n baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 9 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală pronunțată în dosarul nr. 19005/3/2009, s-a menținut starea de arest a inculpatei C.F.A. Pentru a hotărî astfel, instanța investită cu soluționarea apelului declarat de inculpata C.F.A. împotriva sentinței penale nr. 1135 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a reținut că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri față de inculpată subzistă în continuare, impunând privarea de libertate a acesteia. Î mpotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata C.F.A., care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare: Prin sentința penală nr. 1135 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/200 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., art. 80 C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata C.F.A. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.

Î n baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate a restului de pedeapsă de 728 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1258 din 12 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, și a fost contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare. Î n sarcina inculpatei s-a reținut că, la data de 13 aprilie 2009, a comercializat cantitatea de 0,11 grame heroină în schimbul sumei de 90 lei către martorul denunțător C.G. și a procurat în baza unei înțelegeri cu inculpata C.I. cantitatea de 0, 69 grame de heroină destinată comercializării.

Î mpotriva hotărârii primei instanțe, a declarat apel inculpata C.F.A. , cauza formând obiectul dosarului nr. 19005/3/2009 al Curții de Apel București, secția I penală. La termenul din 9 februarie 2010, fixat pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatei C.F.A., instanța de control judiciar a menținut starea de arest a acesteia, pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză. Cu privire la această dispoziție a instanței, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 5 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.

De la această regulă, există însă excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute în mod expres și limitativ de prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c). Conform textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. Înalta Curte constată că, în cauza supusă analizei, au fost respectate, deopotrivă, atât dispozițiile cuprinse în legea internă, cât și exigențele ce decurg din prevederile Convenției.

Astfel, potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Totodată, conform art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. În prezenta cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor impuse de legea procesual penală și a constatat corect că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatei C.F.A.

Astfel, sunt îndeplinite în continuare condițiile cumulative impuse de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., cu referire la art. 143 din același cod, avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpată, în sensul că în sarcina acesteia s-a reținut săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.

Înalta Curte apreciază că pericolul social concret pentru ordinea publică este evidențiat atât de gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatei, circumstanțele reale în care se presupune că aceasta a săvârșit fapta, cât și de datele ce caracterizează persoana inculpatei, care a mai fost condamnată anterior tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, astfel că lăsarea acesteia în libertate poate crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate și de neîncredere în justiție. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.F.A. împotriva încheierii din 9 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 19005/3/2009.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.F.A. împotriva încheierii din 9 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 19005/3/2009. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.