ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4030/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată la 14 iulie 2004, Curtea de Apel Ploiești, investită cu judecarea apelului declarat de inculpatul V.I., împotriva sentinței penale nr. 213 din 20 aprilie 2004 a Tribunalului Prahova, a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a apelantului inculpat V.I. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că împotriva inculpatului a intervenit o sentință de condamnare a acestuia la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 pct. 1 și 2 lit. a), cu referire la art. 16 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării sale preventive subzistă, deci este necesară menținerea lui în stare de arest preventiv și în cursul judecării apelului. În termenul legal, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menționate, motivul invocat fiind nelegalitatea ei odată ce nu este vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa și persoana sa nu prezintă pericol dacă va fi judecat în stare de libertate. Recursul declarat nu este fondat. Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Prin sentința penală nr. 213 din 20 aprilie 2004 a Tribunalului Prahova, inculpatul a fost condamnat, așa cum s-a arătat, la 5 ani închisoare. În cursul judecării apelului, declarat împotriva sentinței primei instanțe, la termenul de judecată 14 iulie 2004, în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 , raportat la art. 160 b C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, reținându-se că acesta a fost condamnat la pedeapsa privativă de libertate și că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea respectivei măsuri. Referitor la motivul de recurs invocat, este de observat că acesta privește fondul cauzei și nu relevă temeiuri care să justifice revocarea măsurii arestării preventive.

Verificând, din oficiu, temeinicia și legalitatea încheierii recurate, Curtea reține că în raport de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii și de necesitatea de a se asigura desfășurarea cu celeritate a procesului penal, există, în continuare, temeiuri care justifică menținerea în stare de arest preventiv. Pentru considerentele arătate, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins. Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I. împotriva încheierii din 14 iulie 2004 a Curții de Apel Ploiești pronunțată în dosarul nr. 3882/2004. Obligă pe recurentul inculpat la 800.000 lei cheltuieli către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 iulie 2004.