ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6456/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 16 noiembrie

2004, pronunțată în dosarul penal nr. 822/P/2004, Curtea de Apel Pitești a

menținut starea de arest preventiv a apelantului inculpat S.A. motivând că

temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri preventive nu s-au

modificat, impunându-se, în continuare, privarea lui de libertate.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul S.A. a declarat recurs, solicitând punerea sa, deîndată în

libertate, întrucât menținerea arestării preventive nu se mai justifică în

raport de condițiile concrete în care a fost comisă infracțiunea, cât și de

împrejurarea că nu posedă antecedente penale și se află la o vârstă înaintată.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se

asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica

sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta măsura

arestării preventive.

În art. 148 alin. (1) C. proc. pen.,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, se arată că măsura

arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile cuprinse

în art. 143 din același cod și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care

legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în

libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Examinând încheierea atacată, în

raport de motive de recurs invocate, se constată că menținerea măsurii

arestării preventive, dispusă de Curtea de Apel Pitești la 16 noiembrie 2004,

este legală și temeinică, din actele dosarului rezultând că infracțiunea de

omor calificat pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat

este dovedită, ducând la concluzia că lăsarea acestuia în libertate prezintă

pericol concret pentru ordinea publică, așa cum cere dispozițiile art. 148

alin. (1) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse,

recursul inculpatului S.A. nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins, ca atare, cu obligarea

recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.A. împotriva încheierii din 16 noiembrie 2004 a Curții

de Apel Pitești.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

decembrie 2004.