ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5324/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 30 august 2005, pronunțată în dosarul nr. 755/2005, Curtea de Apel Pitești, pe rol aflându-se apelul declarat de inculpatul N.S.M., cauza nefiind în stare de judecată, a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a acestuia. Constatând că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. În termen legal, inculpatul N.S.M. a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și judecarea sa în libertate, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu se mai impune menținerea ei.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă. Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cu referire la motivul de recurs invocat, se reține că instanța de apel, la 30 august 2005, a constatat că, față de dispozițiile art. 136 C. proc. pen., având în vedere că inculpatul a fost condamnat, prin sentința penală nr. 271 din 5 iulie 2005 a Tribunalului Argeș, la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, astfel că a dispus menținerea stării de arest a acestuia.

Ca atare, încheierea pronunțată la 30 august 2005 este legală. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.S.M. împotriva încheierii din 30 august 2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 755/2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 septembrie 2005.