ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5324/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 august

2005, pronunțată în dosarul nr. 755/2005, Curtea de Apel Pitești, pe rol

aflându-se apelul declarat de inculpatul N.S.M., cauza nefiind în stare de

judecată, a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării

preventive a acestuia.

Constatând că în cauză

subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menținut

măsura arestării preventive a inculpatului.

În termen legal, inculpatul

N.S.M. a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând admiterea

acestuia, casarea încheierii atacate și judecarea sa în libertate, apreciind că

nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive și nu se mai impune menținerea ei.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat.

Potrivit art. 136 alin. (1) C.

proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare,

pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica

sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din

măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura

arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa

detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii

mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă

pericol concret pentru ordinea publică.

Cu referire la motivul de

recurs invocat, se reține că instanța de apel, la 30 august 2005, a constatat

că, față de dispozițiile art. 136 C. proc. pen., având în vedere că inculpatul

a fost condamnat, prin sentința penală nr. 271 din 5 iulie 2005 a Tribunalului

Argeș, la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2

1

) lit. c) C.

pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a

inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia,

apreciind că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea

publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport

de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, astfel că a dispus menținerea

stării de arest a acestuia.

Ca atare, încheierea

pronunțată la 30 august 2005 este legală.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc.

pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul N.S.M. împotriva încheierii din 30 august 2005

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 755/2005.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 septembrie 2005.