ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6233/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 10 noiembrie 2004, Curtea de Apel Ploiești a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei S.M.A. Pentru a pronunța hotărârea, instanța, în baza dispozițiilor art. 300 1 C. proc. pen., după înregistrarea dosarului, inculpata fiind trimisă în judecată în stare de arest, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei acesteia, constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, a menținut măsura.

În termenul legal, inculpata a declarat recurs împotriva încheierii menționate, motivele invocate fiind, în esență, lipsa pericolului social concret pentru ordinea publică atât a persoanei sale, cât și a faptei pentru care a fost trimisă în judecată, starea sănătății, mult deteriorată după luarea față de ea, a măsurii arestării preventive, cât și situația grea în care se află familia sa, ea fiind singurul copil care asigura mijloacele materiale de existență. Recursul declarat de inculpată nu este fondat. Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 din același cod și inculpata a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Referitor la motivele de recurs invocate, se reține că acestea vizează, în esență, aprecieri circumstanțiale, subiective, nerelevând temeiuri care să justifice revocarea măsurii arestării preventive a inculpatei recurente. Verificând, din oficiu, temeinicia și legalitatea încheierii recurate, Curtea constată că în raport de gradul de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina inculpatei și de necesitatea de a se asigura desfășurarea cu celeritate a procesului penal, există, în continuare, temeiuri care justifică menținerea stării de arestare preventivă. Pentru considerentele arătate, recursul declarat de inculpată va fi respins ca nefondat. Conform art. 192 C. proc. pen., inculpata recurentă va fi obligată să plătească cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata S.M.A. împotriva încheierii din 10 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 9944/2004. Obligă pe recurentă la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 noiembrie 2004.