ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6564/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 25 noiembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus, printre altele, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului G.I.A. Pentru a pronunța hotărârea, instanța, în baza dispozițiilor art. 300 2 , raportat la art. 160 b C. proc. pen., punând în discuție, din oficiu, temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive a sus-numitului inculpat, a reținut că aceasta a fost luată, legal și, de asemenea, legal menținută, în cauză inculpatul fiind condamnat în primă instanță la o pedeapsă privativă de libertate de 8 ani închisoare, temeiurile măsurii impunând, în continuare, privarea sa de libertate.

În termenul legal, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menționate, motivul invocat oral de apărătorul desemnat din oficiu, fiind nemenținerea temeiurilor avute în vedere la emiterea mandatului de arestare preventivă. Recursul declarat nu este fondat. Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului nu poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 din același cod și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Referitor la motivul de recurs, se reține că acesta nu relevă vreun temei care să justifice revocarea măsurii arestării preventive.

Verificând, din oficiu, temeinicia și legalitatea încheierii recurate, Curtea constată că în raport de gradul de pericol social al faptei pentru care inculpatul a fost condamnat în primă instanță, precum pentru a se asigura desfășurarea în condiții de celeritate a judecării apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 266 din 9 septembrie 2004 a Tribunalului Hunedoara, există, în continuare, temeiuri care justifică menținerea stării de arest preventiv. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, va fi respins. În baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I.A. împotriva încheierii din 25 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 8210/2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2004.