ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1668/2007

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 martie

2007, pronunțată în dosarul nr. 8753/97/2006 al Curții de Apel

Alba Iulia, pe rol fiind verificarea măsurii arestării preventive

luată față de inculpatul L.A., s-a luat în discuție

oportunitatea menținerii arestării preventive a acestuia.

Constatând că în

cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei

măsuri, s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului,

Inculpatul L.A. a declarat

recurs împotriva încheierii menționate, solicitând prin

apărător, casarea încheierii atacate și punerea sa în libertate.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat.

Potrivit art. 136 alin. (1) C.

proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare,

pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a

se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua

față de acesta una din măsurile preventive, lit. ”d” a acestui

articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura

arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a

săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa

detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani

și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă

pericol concret pentru ordinea publică.

Cu referire la motivul de

recurs invocat, se reține că instanța de apel, la 16 martie 2007

a constatat că, din perspectiva C.E.D.O., existența unei

hotărâri de condamnare dată de un tribunal independent, constituie un

temei justificat pentru menținerea arestării preventive a

inculpatului și având în vedere că acesta a fost cercetat, trimis în

judecată și condamnat în primă instanță, la o

pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor prevăzută și pedepsită de art. 20

raportat la art. 174 C. pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în

continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în

libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de

natură să aducă atingere desfășurării procesului

penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunii

săvârșite, astfel că a dispus menținerea stării de

arest a acestuia.

Ca atare, încheierea

pronunțată la 16 martie 2007 este legală.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc.

pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

L.A. împotriva încheierii din 16 martie 2007 pronunțată de Curtea de

Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 8753/97/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140

lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 27 martie 2007.