ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1668/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 16 martie 2007, pronunțată în dosarul nr. 8753/97/2006 al Curții de Apel Alba Iulia, pe rol fiind verificarea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul L.A., s-a luat în discuție oportunitatea menținerii arestării preventive a acestuia. Constatând că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, Inculpatul L.A. a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând prin apărător, casarea încheierii atacate și punerea sa în libertate. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. ”d” a acestui articol prevăzând arestarea preventivă. Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cu referire la motivul de recurs invocat, se reține că instanța de apel, la 16 martie 2007 a constatat că, din perspectiva C.E.D.O., existența unei hotărâri de condamnare dată de un tribunal independent, constituie un temei justificat pentru menținerea arestării preventive a inculpatului și având în vedere că acesta a fost cercetat, trimis în judecată și condamnat în primă instanță, la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, astfel că a dispus menținerea stării de arest a acestuia.

Ca atare, încheierea pronunțată la 16 martie 2007 este legală. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.A. împotriva încheierii din 16 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 8753/97/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2007.