ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4547/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 3 iulie 2006, Curtea de

Apel Alba Iulia a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării

preventive a inculpatului

V.L.C.

trimis

în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.

(1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen.

Prin încheierea din data de 3 iulie

2006, pronunțată în dosarul nr. 1531/57/2006, Curtea de Apel Alba Iulia a

menținut starea de arest preventiv a inculpatului V.L.C. cu motivarea că în

cauză nu au dispărut temeiurile care au determinat arestarea acestuia și impun

în continuare privarea sa de libertate pentru a se asigura o bună desfășurare a

procesului penal.

Împotriva acestei încheieri, în

termenul prevăzut de lege, a declarat recurs inculpatul V.L.C. care, prin

apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat casarea încheierii atacate,

constatarea că în cauză au dispărut temeiurile care au impus arestarea

preventivă și punerea acestuia în libertate, întrucât cauza se poate judeca în

mod normal și fără privarea sa de libertate.

Recursul declarat de inculpatul V.L.C.

este nefondat.

Din actele și lucrările de la dosar

rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii

de tâlhărie, iar măsura arestării preventive, luată la data de 8 februarie 2006,

a avut drept temei art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pentru

infracțiunea comisă legea prevedea o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, și

există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică.

În cauză, se constată că temeiurile

care au stat la baza arestării preventive a inculpatului nu numai că nu au

dispărut, dar, între timp, acesta a fost condamnat în primă instanță la o

pedeapsă privativă de libertate, care chiar dacă nu este definitivă, este în

măsură să confirme vinovăția acestuia și să dovedească că măsura arestării

preventive a fost luată cu respectarea prevederilor legale.

În consecință, pentru considerentele

arătate urmează a se constata că în cauză nu au dispărut temeiurile care au impus

luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, că menținerea acesteia este

legală, iar recursul declarat în aceste condiții împotriva încheierii în

discuție este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Aflându-se în culpă procesuală

inculpatul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

astfel cum se va dispune prin dispozitivul prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.L.C. împotriva încheierii din 3 iulie 2006 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1531/57/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 iulie 2006.