ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 596/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din data de 10

ianuarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 8257/2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală, în temeiul art. 300

2

, raportat la art. 160

b

C.

proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpaților M.D. și L.M.,

condamnați de prima instanță, respectiv Tribunalul Sibiu pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) alin. (2

1

)

lit. a) C. pen.

Curtea de apel a reținut că,

întrucât subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive

a inculpaților, se impune menținerea acestei măsuri, în condițiile legii.

Împotriva încheierii din 10 ianuarie

2006 a declarat recurs inculpatul M.D., fără să-l motiveze în scris.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri.

În cauză, verificând actele și

lucrările din dosar, Înalta Curte reține că inculpatul a săvârșit infracțiunea

de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., infracțiune care este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4

ani și că există probe care arată că lăsarea sa în libertate prezintă pericol

concret pentru ordinea publică.

Înalta Curte reține, de asemenea, că

în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare a inculpatului (sentința penală nr.

305 din 25 noiembrie 2005 a Tribunalului Sibiu, secția penală) prin care s-a reținut

vinovăția acestuia pentru faptele deduse judecății, dosarul aflându-se în

prezent la instanța de apel.

Față de cele reținute, urmează a se

constata că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea

măsurii arestării preventive, și că nu există temeiuri noi care să determine

revocarea acestei măsuri.

Pe cale de consecință, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va

fi respins, ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din

care onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.D. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. 8257/2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 120 RON (1.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care, suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 ianuarie 2006.