ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 222/2007

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 ianuarie

2007, pronunțată în dosarul nr. 372/43/2006 al Curții de Apel

Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pe rol fiind soluționarea apelului declarat de

inculpatul L.I. împotriva sentinței penale nr. 327/2006 a Tribunalului Mureș,

s-a luat în discuție starea de arest a inculpatului.

Constatând că în

cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei

măsuri, s-a menținut măsura arestării preventive a

acestuia.

În termen legal, inculpatul

L.I. a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând prin

apărător judecarea în stare de libertate, având în vedere

circumstanțele sale personale, fiind  fără antecedente penale,

arătând că a recunoscut și regretat săvârșirea faptei.

Recursul declarat de

inculpat este nefondat.

Potrivit art. 136 alin. (1) C.

proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare,

pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a

se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua

față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui

articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că

măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a

săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa

detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de    4

ani și există probe că lăsarea sa în libertate

prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cu referire la motivul de

recurs invocat, se reține că instanța de apel, la 5 ianuarie

2007 a constatat că, față de dispozițiile art. 148 lit. f) C.

proc. pen., având în vedere că inculpatul a fost cercetat, trimis în

judecată și condamnat în primă instanță, la o

pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea

mai multor infracțiuni, prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit.

b), alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen., toate cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în

continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în

libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de

natură să aducă atingere desfășurării procesului

penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor

săvârșite, de multitudinea acestora, precum și față de

persoana inculpatului, din a cărui fișă de cazier rezultă

că a avut multiple condamnări, denotând perseverența

infracțională accentuată, astfel că a dispus

menținerea stării de arest a acestuia.

Ca atare, încheierea

pronunțată la 5 ianuarie 2007 este legală.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc.

pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul L.I. împotriva încheierii din 5 ianuarie 2007 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 372/43/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 140 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 ianuarie 2007.