ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 627/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 10 ianuarie

2006, pronunțată în dosarul nr. 8260/2005, Curtea de Apel Alba Iulia, pe rol

aflându-se verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii

arestării preventive a inculpaților P.I. și S.C., a pus în discuție

oportunitatea menținerii măsurii arestării preventive a acestora.

Constatând că în cauză subzistă

temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menținut măsura

arestării preventive a inculpaților.

În termen legal, inculpatul P.I. a

declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând, prin apărător,

casarea încheierii atacate și judecarea în stare de libertate, susținând că în

mod greșit s-a menținut măsura arestării preventive.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se

asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica

sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din

măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) C. proc. pen.,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura

arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede

pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa

închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate

prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cu referire la motivul de recurs

invocat, se reține că instanța de apel, la 10 ianuarie 2006, a constatat că,

față de dispozițiile art. 136 C. proc. pen., având în vedere că inculpatul P.I.

a fost condamnat prin sentința penală nr. 304 din 24 noiembrie 2005 a Tribunalului

Sibiu, la o pedeapsă rezultantă de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art.

174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.,

și art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) alin. (2

1

) lit. a) C. pen.,

ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, temeiurile avute în vedere

la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun

în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în

libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să

aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea

infracțiunilor săvârșite, precum și de starea de recidivă a inculpatului,

astfel că a dispus menținerea stării de arest a acestuia.

Ca atare, încheierea pronunțată la

10 ianuarie 2006 este legală.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.I. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2006 a Curții

de Apel Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. 8260/2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 ianuarie 2006.