ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2497/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată la 26 martie

2004 de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 937/2004, s-a

dispus menținerea măsurii arestării preventive a apelantului inculpat C.I.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că în cauză temeiurile măsurii arestării preventive a

inculpatului apelant subzistă, iar lăsarea lui în libertate constituie pericol

pentru ordinea publică.

Împotriva încheierii, inculpatul, în

termen legal, a declarat recurs, cale de atac motivată pe greșita stabilire a

situației de fapt și, implicit, a vinovăției sale, sens în care, în opinia sa,

se impune achitarea sau trimiterea cauzei pentru rejudecare sau restituire la

parchet, întrucât la urmărirea penală a fost obligat să dea declarații, după ce

a fost îmbătat fără voința sa și are martori pentru a proba cele invocate,

dosarul fiindu-i „fabricat”.

Recursul declarat nu este fondat.

Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc.

pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă

sunt întrunite condițiile înscrise în art. 143 din același cod și inculpatul a

săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață,

alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că

lăsarea sa în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Prin sentința penală nr. 865 din 16

septembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 20 C. pen.,

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) din același cod, a condamnat pe

inculpat la 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Totodată, în baza art. 61 C. pen.,

s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de

pedeapsă de 472 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată inculpatului

prin sentința penală pronunțată de Judecătoria Deva.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

s-a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa de 8 luni închisoare

aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 8 ani închisoare.

În cursul judecării apelului

declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe, la termenul de

judecată din 26 martie 2004, în conformitate cu dispozițiile art. 300

2

,

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii

arestării preventive a inculpatului, reținându-se că acesta a fost condamnat la

o pedeapsă privativă de libertate și că nu s-au schimbat temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Referitor la motivele de recurs

invocate, acestea constituie cazuri de casare pe fondul cauzei, nerelevând însă

temeiuri care să justifice revocarea măsurii arestării preventive.

Trecând la verificarea, din oficiu, a

temeiniciei și legalității încheierii recurate, Curtea constată că inculpatul

nu a invocat nici un motiv de casare a încheierii.

Ori, în raport de gradul ridicat de

pericol social al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și pentru a

exista garanția că el nu se va sustrage de la mersul normal al judecății,

Curtea apreciază, într-adevăr, există în continuare temeiuri care justifică

menținerea lui în stare de arest preventiv.

Pentru considerentele arătate,

recursul declarat de inculpat urmează a fi respins.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.I., împotriva încheierii de ședință din 26 martie

2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 937/2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

mai 2004.