ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4179/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 5 august 2004,

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, investită cu judecarea

apelurilor declarate, printre alții, de inculpata M.A.M. a dispus, printre

altele, menținerea stării de arest a apelantei.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea arestării inculpatei

subzistă și se impune în continuare privarea acesteia de libertate, întrucât

lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică,

creându-se astfel un sentiment de insecuritate în rândul societății civile.

În termenul legal, inculpata a

declarat recurs împotriva încheierii menționate, motivele invocate fiind

nevinovăția ei în săvârșirea faptei și lipsa, deci, a pericolului social al

persoanei sale, situație în care în opinia recurentei, impune lăsarea ei în

stare de libertate.

Recursul declarat de inculpată nu

este fondat.

Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc.

pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă

sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o

infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ

cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lui

în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Prin sentința penală nr. 816 din 16

iunie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat, printre alții,

pe inculpata M.A.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2002, cu aplicarea art. 74 lit.

a) și art. 76 lit. a) C. pen.

În cursul judecării apelului

declarat împotriva sentinței, la termenul de judecată din 5 august 2004, în

conformitate au art. 300

2

, raportat la art. 160

b

C. proc.

pen., s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei,

reținându-se că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea

respectivei măsuri.

Referitor la motivul de recurs

invocat, este de observat că acesta nu relevă temeiuri care să justifice

revocarea măsurii arestării preventive.

Verificând, din oficiu, temeinicia

și legalitatea încheierii recurate, Curtea constată că în raport de gradul de

pericol social al infracțiunii reținute în sarcina inculpatei, de necesitatea

de a se asigura desfășurarea cu celeritate a procesului penal, există în

continuare temeiuri ce justifică menținerea ei în stare de arest preventiv.

Pentru considerentele arătate,

recursul declarat de inculpată urmează să fie respins.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata M.A.M. împotriva încheierii din 5 august 2004 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosar nr. 2628/2004.

Obligă pe recurenta inculpată la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 august 2004.