ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1145/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 20 ianuarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 8210/2004 de Curtea de Apel Alba Iulia verificându-se, din oficiu, legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului G.I.A. s-a dispus menținerea acestei măsuri, reținându-se că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea lui de libertate. În acest sens s-a motivat că: „Analiza actelor și probelor din dosar atestă faptul că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, în cauză neexistând temeiuri care să justifice revocarea acestei măsuri, fiind întrunite cumulativ dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc.

pen. Lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat de instanță raportat la gravitatea faptei de care este acuzat. De asemenea, menținerea acestei măsuri este justificată de necesitatea asigurării desfășurării în bune condiții a procesului penal și a împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată. Pentru considerentele arătate mai sus și având în vedere că în cauză există rațiuni plauzibile de a bănui că inculpatul, în stare de libertate, s-ar sustrage de la judecată, Curtea va respinge cererea de revocare a arestării preventive formulate de acest inculpat”. Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul G.I.A., care a solicitat prin concluziile apărătorului desemnat din oficiu, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și să se dispună judecarea lui în stare de libertate.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Se reține că, inculpatul G.I.A. a fost trimis în judecată și condamnat prin sentința penală nr. 266 din 9 septembrie 2004 a Tribunalului Hunedoara la 8 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie. Așa cum a reținut și Curtea de Apel Alba Iulia temeiurile care au determinat arestarea nu s-au schimbat, din dosarul cauzei rezultând că sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat într-o primă fază, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat în raport de gravitatea faptei comise și persoana inculpatului.

În consecință, recursul declarat de inculpatul G.I.A. nefiind fondat, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge, ca atare și va dispune obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care este inclus și onorariul pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I.A., împotriva încheierii din 20 ianuarie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. 8210/2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2005.