ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1145/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 20 ianuarie

2005, pronunțată în dosarul nr. 8210/2004 de Curtea de Apel Alba Iulia

verificându-se, din oficiu, legalitatea măsurii arestării preventive a

inculpatului G.I.A. s-a dispus menținerea acestei măsuri, reținându-se că

temeiurile care au determinat arestarea inculpatului nu s-au schimbat și impun

în continuare privarea lui de libertate.

În acest sens s-a motivat că:

„Analiza actelor și probelor din dosar atestă faptul că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, în cauză

neexistând temeiuri care să justifice revocarea acestei măsuri, fiind întrunite

cumulativ dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen.

Lăsarea în libertate a inculpatului

ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat de instanță

raportat la gravitatea faptei de care este acuzat.

De asemenea, menținerea acestei

măsuri este justificată de necesitatea asigurării desfășurării în bune condiții

a procesului penal și a împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată.

Pentru considerentele arătate mai

sus și având în vedere că în cauză există rațiuni plauzibile de a bănui că

inculpatul, în stare de libertate, s-ar sustrage de la judecată, Curtea va

respinge cererea de revocare a arestării preventive formulate de acest

inculpat”.

Împotriva acestei încheieri, în

termenul legal, a declarat recurs inculpatul G.I.A., care a solicitat prin

concluziile apărătorului desemnat din oficiu, admiterea recursului, casarea

încheierii atacate și să se dispună judecarea lui în stare de libertate.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Se reține că, inculpatul G.I.A. a

fost trimis în judecată și condamnat prin sentința penală nr. 266 din 9

septembrie 2004 a Tribunalului Hunedoara la 8 ani închisoare pentru comiterea

infracțiunii de tâlhărie.

Așa cum a reținut și Curtea de Apel

Alba Iulia temeiurile care au determinat arestarea nu s-au schimbat, din

dosarul cauzei rezultând că sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit

infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat într-o primă

fază, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4

ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret

pentru ordinea publică, pericol apreciat în raport de gravitatea faptei comise

și persoana inculpatului.

În consecință, recursul declarat de

inculpatul G.I.A. nefiind fondat, secția penală a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va

respinge, ca atare și va dispune obligarea recurentului inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care este inclus și onorariul pentru

apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.I.A., împotriva încheierii din 20 ianuarie 2005 a

Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. 8210/2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 februarie 2005.