ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2105/2005

R O M  Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAȚI ȘI JUSTIȚIE

Prin încheierea din 17

februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus menținerea

stării de arest a  inculpatului G.I. reținându-se că temeiurile care au

determinat starea de arest a inculpatului impun în continuare privarea de

libertate a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs inculpatul G.I., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor și judecarea în stare de libertate a inculpatului.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat.

Se reține că inculpatul G.I.

a fost condamnat prin sentința penală nr. 266 din 9 septembrie 2004 a

Tribunalului Hunedoara la 8 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de

tâlhărie.

Potrivit art. 300

2

C.

proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G nr. 109/2003 (M. Of. nr.

748/2003), în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată

este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia

arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

C. proc. pen.

În conformitate cu art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin aceeași ordonanță de

urgență, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care

justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată,

menținerea arestării preventive.

Instanța de apel, procedând

la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, menținută față

de inculpat la data de 17 martie 2005, în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen.,

a constatat, potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., că

temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de

libertate.

Așadar, astfel cum a reținut

și instanța de apel, temeiurile care au determinat arestarea nu s-au schimbat,

din dosarul cauei rezultând că sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit

infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, și condamnat într-o primă

fază, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4

ani închisoare și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol

concret pentru ordinea publică, pericol apreciat în raport de gravitatea faptei

comise și persoana inculpatului.

În consecință, urmează ca în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de

inculpatul G.I. urmează să fie respins ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva încheierii din 17

martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosar

nr. 8210/2004.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 martie 2005.