ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 665/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 17 ianuarie 2005

a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. 9105/2004 a fost menținută

măsura arestării preventive a inculpatului I.C. trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 31, raportat la art. 289, 323, 215 alin.

(1) și (2) și 31, raportat la art. 290, 29 și 26, combinat cu art. 31 raportat

la art. 289, 23 pct. 1 lit. b) și pct. 2 din Legea nr. 21/1999 și 31, raportat

la art. 288 alin. (1), toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a apreciat că măsura arestării preventive, a fost luată cu respectarea

dispozițiilor art. 143, 146 și 148 lit. d), h) și i) C. proc. pen., și că

temeiurile care au determinat arestarea, impune în continuare privarea de

libertate a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpatul I.C., care a susținut că măsura menținerii arestării

nu este legală, solicitând punerea în libertate.

Recursul declarat nu este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art.

300

2

C. proc. pen., în cazurile în care inculpatul este arestat,

instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății

legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160

b

alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care au determinat

arestarea, impun în continuare privarea de libertate, instanța dispune prin

încheiere motivată menținerea stării de arest.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive în baza

art. 148 lit. d), h) și i) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 31, raportat la art. 289, 323, 215 alin. (1) și (2) și 31,

raportat la art. 290, 291 și 26, combinat cu art. 31, raportat la art. 289, 23 pct.

1 lit. b) și pct. 2 din Legea nr. 21/1999 și 31, raportat la art. 288 alin. (1),

toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că în perioada 1998 –

2001 a făcut parte dintr-un grup organizat, specializat în trafic cu mașini de

lux furate din străinătate, că prin mijloace frauduloase a înmatriculat și pus

în circulație autoturismele furate, având ajutorul și participarea mai multor

persoane respectiv S.V. ofițer în cadrul Serviciului Poliției Rutiere Prahova,

S.C.I. și B.B. funcționari în cadrul R.A.R. Totodată, a încercat să determine

pe P.I.D. să facă declarații mincinoase.

Inculpatul a fost trimis în judecată

alături de alte persoane pentru infracțiunile arătate, iar din actele dosarului

nu a rezultat că în cadrul cercetării judecătorești temeiurile care au

determinat arestarea, s-au schimbat.

Astfel, există motive verosimile de

a bănui că inculpatul I.C. a săvârșit infracțiunile arătate pentru care legea

prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a

făptuitorului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, în raport cu natura

faptei și împrejurările săvârșirii ei.

Totodată, rezultă din actele

dosarului, date că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului

prin presiuni asupra numitului P.I.D., căruia i-a solicitat să facă declarații

mincinoase.

În consecință, soluția primei

instanțe de menținere a arestării preventive fiind conformă cu dispozițiile

legale evocate, critica din recursul declarat nu poate fi primită.

Față de considerentele arătate,

Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat cu obligarea inculpatului

la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.C. împotriva încheierii din 17 ianuarie 2005, pronunțată

de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 9105/2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28

ianuarie 2005.