ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 665/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 17 ianuarie 2005 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. 9105/2004 a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului I.C. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 31, raportat la art. 289, 323, 215 alin. (1) și (2) și 31, raportat la art. 290, 29 și 26, combinat cu art. 31 raportat la art. 289, 23 pct. 1 lit. b) și pct. 2 din Legea nr. 21/1999 și 31, raportat la art. 288 alin. (1), toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Pentru a pronunța această soluție instanța a apreciat că măsura arestării preventive, a fost luată cu respectarea dispozițiilor art. 143, 146 și 148 lit. d), h) și i) C. proc.

pen., și că temeiurile care au determinat arestarea, impune în continuare privarea de libertate a inculpatului. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul I.C., care a susținut că măsura menținerii arestării nu este legală, solicitând punerea în libertate. Recursul declarat nu este întemeiat. În conformitate cu dispozițiile art. 300 2 C. proc. pen., în cazurile în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160 b alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea, impun în continuare privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea stării de arest.

Din examinarea actelor dosarului se constată că împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive în baza art. 148 lit. d), h) și i) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 31, raportat la art. 289, 323, 215 alin. (1) și (2) și 31, raportat la art. 290, 291 și 26, combinat cu art. 31, raportat la art. 289, 23 pct. 1 lit. b) și pct. 2 din Legea nr. 21/1999 și 31, raportat la art. 288 alin. (1), toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că în perioada 1998 – 2001 a făcut parte dintr-un grup organizat, specializat în trafic cu mașini de lux furate din străinătate, că prin mijloace frauduloase a înmatriculat și pus în circulație autoturismele furate, având ajutorul și participarea mai multor persoane respectiv S.V.

ofițer în cadrul Serviciului Poliției Rutiere Prahova, S.C.I. și B.B. funcționari în cadrul R.A.R. Totodată, a încercat să determine pe P.I.D. să facă declarații mincinoase. Inculpatul a fost trimis în judecată alături de alte persoane pentru infracțiunile arătate, iar din actele dosarului nu a rezultat că în cadrul cercetării judecătorești temeiurile care au determinat arestarea, s-au schimbat. Astfel, există motive verosimile de a bănui că inculpatul I.C. a săvârșit infracțiunile arătate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a făptuitorului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, în raport cu natura faptei și împrejurările săvârșirii ei.

Totodată, rezultă din actele dosarului, date că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin presiuni asupra numitului P.I.D., căruia i-a solicitat să facă declarații mincinoase. În consecință, soluția primei instanțe de menținere a arestării preventive fiind conformă cu dispozițiile legale evocate, critica din recursul declarat nu poate fi primită. Față de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva încheierii din 17 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 9105/2004. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2005.