ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4818/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 1 august 2005, conform art. 300 1 alin. (3) C. proc. pen. și art. 160 b C. proc. pen., Curtea de Apel Ploiești constatând legalitatea și temeinicia arestării preventive a dispus menținerea acestei măsuri, față de inculpatul B.N. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Ploiești, verificând actele și lucrările dosarului, a constatat că măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului este legală, dispunând menținerea acesteia. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 385 6 și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare. Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. De asemenea, conform alin. (3) al aceluiași articol „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive”. În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept [(art. 136 alin. (1), art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc.

pen.)] care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului. Înalta Curte apreciază că în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptei și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave (tâlhărie), lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție. Pe de altă parte, asemenea faptă neurmată de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar creea făptuitorilor impresia că pot permite în sfidarea legii.

Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței (Curtea de Apel Ploiești), în sensul menținerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva încheierii din 1 august 2005 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. 6780/2005. Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 august 2005.