ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4818/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 1 august

2005, conform art. 300

1

alin. (3) C. proc. pen. și art. 160

b

C. proc. pen., Curtea de Apel Ploiești constatând legalitatea și temeinicia

arestării preventive a dispus menținerea acestei măsuri, față de inculpatul B.N.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel Ploiești, verificând actele și lucrările dosarului, a constatat

că măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului este legală,

dispunând menținerea acesteia.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, inculpatul a declarat recurs.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpat este

nefondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

De asemenea, conform alin.

(3) al aceluiași articol „când instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin

încheiere motivată, menținerea arestării preventive”.

În cauză, așa cum rezultă

din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor

dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de

drept [(art. 136 alin. (1), art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen.)] care

au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în

continuare privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte apreciază că în

raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările

comiterii faptei și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat prin

săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave (tâlhărie), lăsarea în libertate

a acestuia prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea

unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de

justiție.

Pe de altă parte, asemenea

faptă neurmată de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul

infracțional și ar creea făptuitorilor impresia că pot permite în sfidarea

legii.

Toate aceste aspecte

justifică dispoziția instanței (Curtea de Apel Ploiești), în sensul menținerii

arestării preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva încheierii din 1 august 2005 a

Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. 6780/2005.

Obligă recurentul inculpat

să plătească suma de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul de

avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 august 2005.