ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 666/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Ploiești, verificând

din oficiu, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 300

1

C. proc.

pen., legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului M.V. prin

încheierea din 5 ianuarie 2005, în baza art. 160

b

alin. (1) raportat

la art. 300

1

alin. (3) C. proc. pen., a dispus menținerea acestei

măsuri, deoarece ea a fost luată cu respectarea tuturor condițiilor de fond și

de formă prevăzute de dispozițiile art. 148 din același cod și „dat fiind că

subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii”.

În termen legal, încheierea a fost

atacată cu recurs de către inculpat, care, consideră că poate fi judecat în

continuare în stare de libertate, neprezentând pericol pentru societate.

Examinând hotărârea criticată în

raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată recursul nefondat,

urmând a fi respins.

În acest sens, potrivit

dispozițiilor cuprinse în art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., cu

ocazia verificării din oficiu, în cursul judecății, a legalității și

temeiniciei arestării preventive „când instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că există

temeiuri care justifică privare de libertate” aceasta dispune prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive.

Revenind la cauză se constată că instanța

de control judiciar, menținând starea de arest a inculpatului M.V. a reținut,

în mod corect, că cerințele impuse de dispozițiile cuprinse în art. 148 C.

proc. pen., au fost respectate și că subzistă motivele avute în vedere la

luarea măsurii.

Apreciem, totodată, că există și

temeiuri noi care justifică privarea de libertate a inculpatului, și anume,

faptul că, prin sentința nr. 661 din 3 decembrie 2004, Tribunalul Prahova, secția

penală, în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen., l-a condamnat pe inculpat la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea

exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b), cu aplicarea art. 71,

raportat la art. 64 C. pen.

În concluzie, secția penală a

Înaltei Curți de Casați și Justiție, în temeiul art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul M.V. împotriva încheierii din 5 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea

de Apel Prahova în dosarul nr. 38/2005 și îl va obliga pe recurent la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.V. împotriva încheierii din 5 ianuarie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 38/2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 ianuarie 2005.