ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2936/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 18 mai 2004,

pronunțată în dosarul nr. 3057/2004 al Curții de Apel Alba Iulia s-a pus în

discuție, din oficiu, menținerea măsurii arestării preventive față de

inculpatul T.A.

S-a apreciat că, în conformitate cu

dispozițiile art. 300

2

C. proc. pen., temeiuri avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive subzistă și în raport de pedeapsa prevăzută

de lege pentru infracțiunea, pentru care este arestat se impune menținerea

arestării preventive a inculpatului.

Inculpatul a declarat recurs

împotriva acestei încheieri, susținând că el nu a săvârșit fapta pentru care

este judecat și că nu prezintă pericol social ca persoană.

Verificând actele dosarului, Curtea

constată că prin sentința penală nr. 84 din 7 aprilie 2004, Tribunalul Alba a

condamnat pe inculpatul T.A. la pedeapsa de 20 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai

târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar

potrivit dispozițiilor alin. (3) ale aceluiași text de lege, dacă instanța

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică această măsură,

dispune menținerea arestării preventive.

Cum în cauză temeiul arestării

preventive îl constituie dispozițiile art. 148 lit. b) C. proc. pen. și acesta

nu a dispărut, iar în cursul judecății s-a stabilit vinovăția inculpatului,

urmează a se constata că menținerea arestării preventive a inculpatului s-a

făcut cu respectarea dispozițiilor legale.

În consecință, în conformitate cu

dispozițiile art. 285

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.A. împotriva încheierii din data de 18 mai 2004

pronunțată în dosarul nr. 3057/2004 al Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 mai 2004.