ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 621/2005

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 5 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. 1699/P/AP/2004 s-a dispus printre altele, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților S.H.M., G.I., A.D., S.E., G.G. și R.C.I. În motivarea încheierii s-a reținut că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., cu privire atât la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpaților, ceea ce impune menținerea în continuare a stării de arest a acestora. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.I., care a susținut că nu sunt probe care să ateste că punerea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Critica va fi examinată în raport de prevederile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., constatându-se însă că măsura dispusă este conformă legii. Astfel, în cauză măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată de un organ judiciar competent respectiv, Tribunalul Brașov existând motive verosimile de a bănui că acesta a participat la comiterea unei infracțiuni. Temeiul juridic al acestei măsuri preventive l-a constituit pentru inculpatul G.I., dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen. Ulterior, măsura arestării preventive a fost menținută corect pe baza condamnării chiar nedefinitive, pronunțată însă de o instanță competentă. Astfel, prin sentința penală nr. 528 din 1 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr. 2250/2003, inculpatul G.I.

a fost condamnat pentru comiterea unei complicități la o infracțiune de furt calificat la o pedeapsă de 13 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. În prezent cauza se află pe rolul Curții de Apel Brașov pentru soluționarea recursurilor declarate de inculpați. Deși se susține, de recurent că, lăsarea sa în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, este evident că, așa cum s-a reținut, lăsarea sa în libertate ar crea o stare de nesiguranță membrilor colectivității, fapta acestuia presupunând o lezare a ordinii de drept, ca parte a ordinii publice. Prin urmare, menținându-se în continuare temeiurile de fapt și de drept care au condus la luarea măsurii arestării preventive se impunea în temeiul art. 160 b C. proc.

pen., menținerea în continuare a stării de arest și a acestui inculpat. Acestea sunt motivele pentru care critica este nefondată și în baza art. 385 9 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G.I., împotriva încheierii din 5 ianuarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1699/P/AP/2004 al Curții de Apel Brașov. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2005.