ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1147/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 11 ianuarie

2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus menținerea măsurii

arestării preventive a inculpatului apelant T.G.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța, în baza dispozițiilor art. 300

2

, raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., punând în discuție, din oficiu, temeinicia și

legalitatea măsurii arestării preventive a sus-numitului inculpat, a reținut că

aceasta a fost luată legal, și, de asemenea, legal menținută, în cauză

inculpatul fiind condamnat în primă instanță la o pedeapsă privativă de

libertate pentru patru infracțiuni de tâlhărie, temeiurile care au determinat-o

menținându-se și în faza soluționării apelului declarat împotriva sentinței

penale nr. 1455 din 16 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a

penală, în dosarul nr. 5767/2004.

În termenul legal, inculpatul a

declarat recurs împotriva încheierii menționate, motivul invocat oral de

apărătorul desemnat din oficiu, fiind menținerea temeiurilor avute în vedere la

emiterea mandatului de arestare preventivă.

Recursul declarat nu este fondat.

Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc.

pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă

sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 din același cod și inculpatul a

săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață

alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că

lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Referitor la motivul de recurs, se

reține că acesta nu relevă vreun temei care să justifice revocarea măsurii

arestării preventive.

Verificând, din oficiu, temeinicia

și legalitatea încheierii recurate, Curtea constată că în raport de gradul de

pericol social al faptelor pentru care inculpatul a fost condamnat în primă

instanță, precum și pentru a se asigura desfășurarea în condiții de celeritate

a judecării căii de atac, există, în continuare, temeiuri care justifică

menținerea stării arestării preventive.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpat nefiind fondat, va fi respins.

În baza dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.G., împotriva încheierii din 11 ianuarie 2005 a Curții

de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 140/2005.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 februarie 2005.