ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1147/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 11 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului apelant T.G. Pentru a pronunța hotărârea, instanța, în baza dispozițiilor art. 300 2 , raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., punând în discuție, din oficiu, temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive a sus-numitului inculpat, a reținut că aceasta a fost luată legal, și, de asemenea, legal menținută, în cauză inculpatul fiind condamnat în primă instanță la o pedeapsă privativă de libertate pentru patru infracțiuni de tâlhărie, temeiurile care au determinat-o menținându-se și în faza soluționării apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 1455 din 16 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 5767/2004.

În termenul legal, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menționate, motivul invocat oral de apărătorul desemnat din oficiu, fiind menținerea temeiurilor avute în vedere la emiterea mandatului de arestare preventivă. Recursul declarat nu este fondat. Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 din același cod și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Referitor la motivul de recurs, se reține că acesta nu relevă vreun temei care să justifice revocarea măsurii arestării preventive.

Verificând, din oficiu, temeinicia și legalitatea încheierii recurate, Curtea constată că în raport de gradul de pericol social al faptelor pentru care inculpatul a fost condamnat în primă instanță, precum și pentru a se asigura desfășurarea în condiții de celeritate a judecării căii de atac, există, în continuare, temeiuri care justifică menținerea stării arestării preventive. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, va fi respins. În baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G., împotriva încheierii din 11 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 140/2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2005.