ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4881/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință de la 14 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală, în dosarul nr. 185/2004 s-a dispus respingerea cererii apărătorului apelantului inculpat M.G. de a fi atașate la dosarul cauzei foile de observație clinice întocmite în legătură cu victima, aflate la Spitalul Municipal Râmnicu Vâlcea și la Spitalul municipal nr. 1 Craiova și cererea privind înaintarea raportului de expertiză psihiatrică, întocmit în cauză către L.M.L. Mina Minovici București pentru a stabili cu exactitate gradul scăzut al discernământului inculpatului, ca fiind neconcludente soluționării cauzei.

S-a amânat cauza la data de 5 octombrie 2004, pentru când se va repeta procedura de citare cu părțile și se va cita martorul P.G. cu mandat de aducere. S-a dispus să se revină cu adrese către C.A.C. din cadrul I.M.L. Mina Minovici București în sensul celor de mai sus. În baza art. 300 2 și art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a apelanților inculpați I.G. și M.G. Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat necesar a se acorda un nou termen de judecată pentru lipsa martorului P.G., urmând a fi citat acesta cu mandat de aducere. Totodată s-a apreciat că se impune a se reveni cu adresă către C.A.C. din cadrul I.M.L.

Mina Minovici București, pentru a comunica relațiile solicitate prin încheierea de ședință din data de 1 iunie 2004 și a se atașa la dosarul cauzei înregistrarea notelor de ședință ale încheierii din data de 29 iulie 2004. În ce privește măsura arestării preventive a apelanților inculpați, instanța a constatat că a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și se impune menținerea acesteia pentru fiecare inculpat, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la aplicarea acestei măsuri. În termen legal, inculpatul M.G. a declarat recurs împotriva încheierii menționate mai sus, motivele fiind netemeinicia menținerii arestării preventive, solicitând revocarea măsurii arestării preventive, în temeiul art. 139 C. proc.

pen., deoarece nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri și, în consecință, judecarea sa în stare de libertate. Recursul declarat de inculpat nu este fondat pentru următoarele consecințe: Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, litera d al acestui articol, prevăzând arestarea preventivă. Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului, poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc.

pen. și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În urma examinării lucrărilor dosarului, Curtea constată că, dispozițiile procedurale privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale, prelungirea acestei măsuri în cursul judecății de fond și de apel, menținerea arestării preventive a inculpatului, inclusiv derogările privind termenele, au fost respectate de instanțele competente. Ca atare, încheierea instanței investită cu judecarea apelurilor declarate împotriva sentinței penale nr. 18 din 9 februarie 2004 a Tribunalului Vâlcea, prin care s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a dispus menținerea acestei măsuri, este legală.

Inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare există suficiente temeiuri că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva încheierii din 14 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești în dosarul nr. 185/2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2004.