ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4881/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință de la 14

septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală, în

dosarul nr. 185/2004 s-a dispus respingerea cererii apărătorului apelantului

inculpat M.G. de a fi atașate la dosarul cauzei foile de observație clinice

întocmite în legătură cu victima, aflate la Spitalul Municipal Râmnicu Vâlcea

și la Spitalul municipal nr. 1 Craiova și cererea privind înaintarea raportului

de expertiză psihiatrică, întocmit în cauză către L.M.L. Mina Minovici

București pentru a stabili cu exactitate gradul scăzut al discernământului

inculpatului, ca fiind neconcludente soluționării cauzei.

S-a amânat cauza la data de 5

octombrie 2004, pentru când se va repeta procedura de citare cu părțile și se

va cita martorul P.G. cu mandat de aducere.

S-a dispus să se revină cu adrese

către C.A.C. din cadrul I.M.L. Mina Minovici București în sensul celor de mai

sus.

În baza art. 300

2

și art.

160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a menținut arestarea

preventivă a apelanților inculpați I.G. și M.G.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a constatat necesar a se acorda un nou termen de judecată pentru lipsa

martorului P.G., urmând a fi citat acesta cu mandat de aducere.

Totodată s-a apreciat

că se impune a se reveni cu adresă către C.A.C. din cadrul I.M.L. Mina Minovici

București, pentru a comunica relațiile solicitate prin încheierea de ședință

din data de 1 iunie 2004 și a se atașa la dosarul cauzei înregistrarea notelor

de ședință ale încheierii din data de 29 iulie 2004.

În ce privește măsura arestării

preventive a apelanților inculpați, instanța a constatat că a fost luată cu

respectarea dispozițiilor legale în materie și se impune menținerea acesteia

pentru fiecare inculpat, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la

aplicarea acestei măsuri.

În termen legal, inculpatul M.G. a

declarat recurs împotriva încheierii menționate mai sus, motivele fiind

netemeinicia menținerii arestării preventive, solicitând revocarea măsurii

arestării preventive, în temeiul art. 139 C. proc. pen., deoarece nu mai

subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri și,

în consecință, judecarea sa în stare de libertate.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat pentru următoarele consecințe:

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se

asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica

sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din

măsurile preventive, litera d al acestui articol, prevăzând arestarea

preventivă.

Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura

arestării inculpatului, poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 143 C. proc. pen. și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care

legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii

mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un

pericol concret pentru ordinea publică.

În urma examinării lucrărilor

dosarului, Curtea constată că, dispozițiile procedurale privind luarea măsurii

arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale, prelungirea

acestei măsuri în cursul judecății de fond și de apel, menținerea arestării

preventive a inculpatului, inclusiv derogările privind termenele, au fost

respectate de instanțele competente.

Ca atare, încheierea instanței

investită cu judecarea apelurilor declarate împotriva sentinței penale nr. 18

din 9 februarie 2004 a Tribunalului Vâlcea, prin care s-a constatat legalitatea

măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a dispus menținerea acestei

măsuri, este legală.

Inculpatul a săvârșit o infracțiune

pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani

închisoare există suficiente temeiuri că lăsarea lui în libertate prezintă

pericol concret pentru ordinea publică.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.G. împotriva încheierii din 14 septembrie 2004 a

Curții de Apel Pitești în dosarul nr. 185/2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 septembrie 2004.