ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2762/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 11/ F din 26 martie 2004, în baza art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 63 alin. (3) și art. 13 C. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni de lovire, condamnă pe inculpatul P.I. la pedepsele de:

- 15.000.000 lei amendă penală, pentru fapta privind-o pe partea vătămată C.G.;

- 20.000.000 lei amendă penală, pentru fapta privind-o pe partea vătămată C.A.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată că pedepsele de mai sus sunt grațiate în întregime și condiționat și atrage atenția asupra dispozițiilor art. 7 din aceeași lege.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achită pe inculpații C.A. și C.G.,  pentru câte o infracțiune de amenințare, insultă și calomnie, prevăzute de art. 193 alin. (1), art. 205 alin. (1) și, respectiv, art. 206 alin. (1) C. pen., faptele neexistând.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., achită pe inculpata C.G., pentru infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., pentru legitimă apărare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpatul C.A., pentru infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., fapta nefiind săvârșită de acesta.

Obligă pe inculpatul parte vătămată P.I. să plătească statului 8.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța astfel, s-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, a fost trimis în judecată inculpatul P.I., pentru săvârșirea a două infracțiuni de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se că, la data de 14 noiembrie 2000, le-a lovit pe părțile vătămate C.G. și C.A. producându-le leziuni ce au necesitat 6-7 zile și, respectiv, 12-14 zile îngrijiri medicale.

De asemenea, partea vătămată P.I. a formulat plângere prealabilă împotriva inculpaților C.G. și C.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire, amenințare, insultă și calomnie, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., art. 193 C. pen., art. 205 și art. 206 C. pen., constând în faptul că, în seara aceleași zile, cei doi inculpați i-au adresat în public cuvinte insultătoare ca „jigodie, scârbă, nenorocit”, l-au acuzat că a făcut avere din furat, l-au amenințat că îl lasă fără serviciu, că îi vor da foc la casă și la mașină și i-au pulverizat în față o substanță toxică, după care l-au lovit cu pumnii și picioarele, leziunile produse necesitând 7-8 zile îngrijiri medicale.

Ambele cauze au fost strămutate la Curtea de Apel Brașov și, respectiv, Judecătoria Brașov, iar apoi au fost reunite prin încheierea de ședință din 21 iunie 2002 a Curții de Apel Brașov, existând cazul de conexitate prevăzut de art. 35 lit. a) C. proc. pen., infracțiunile fiind săvârșite în același timp și în același loc, și pentru a da eficiență principiului celerității rezolvării acțiunii penale, în baza art. 347 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea acțiunilor civile.

Analizând probatoriul administrat pentru latura penală a cauzei, curtea reține următoarea stare de fapt:

Inculpații C.A. și C.G. sunt soț și soție, ultima fiind nepoata inculpatului P.I., notar public. Datorită unui proces civil dintre C.G. și fratele inculpatului, între părți există o stare conflictuală.

În seara zilei de 14 noiembrie 2000 soții C. au intenționat să sărbătorească împlinirea a 2 ani de la încheierea căsătoriei, scop în care au invitat la restaurantul C.S. din municipiul Ploiești pe martorii D.S., N.S. și N.N., primul fiind coleg de muncă cu inculpatul C.A., iar ultimii doi prieteni de familie. Primii au ajuns la local soții Covaci, însoțiți fiind de copilul lor minor de 8 ani. Aceștia au fost conduși la singura masă liberă de spătarul P.G. Întrucât la masa învecinată se afla inculpatul P.I. împreună cu numita E.L., inculpații C. au renunțat și au intenționat să plece din local, fiind urmați de inculpatul P.I. și apoi de martorul P.G., acesta din urmă fiind intrigat de situația creată. Inculpatul P.I. a ajuns-o din urmă pe inculpata C.G. la ieșirea din local, aceasta cerându-i să nu facă scandal și reproșându-i că urmărește să-i distrugă viața. În același timp, inculpata C.G. i-a spus inculpatului C.A. să meargă cu copilul la autoturismul parcat la circa 20 metri de intrarea în restaurant. Inculpatul P.I. a prins-o de păr pe inculpata C.G. și acuzând-o că primește noaptea bărbați în locuință, a scuipat-o în față, după care a lovit-o de două ori cu pumnul în zona feței, continuând să o țină cu cealaltă mână de păr. După primirea celei de-a doua lovituri, inculpata C.G. a căzut în genunchi, căzându-i ochelarii de vedere ce-i purta. Fiind ținută în continuare de păr, inculpata a scos din geantă un spray lacrimogen și i-a pulverizat în față, scăpând astfel din mâinile acestuia. Deși s-a aflat la numai 2-3 metri, inculpatul C.A. nu a intervenit, soția sa cerându-i în mod repetat să nu intervină și să nu-l lovească pe inculpatul P.I., întrucât acesta asta și urmărește. Soții C. s-au îndreptat în fugă spre autoturismul lor, fiind urmați de inculpatul P.I. care a început să lovească cu picioarele în portiera din dreapta, în timp ce inculpata C.G. încerca să pornească motorul. Pentru a o împiedica să plece, inculpatul s-a urcat pe capota autoturismului ținându-se de ștergătorul din dreapta, pe care l-a și rupt. Întrucât C.A. a intervenit pentru a-l da jos de pe mașină, P.I. l-a lovit cu piciorul în zona abdomenului, iar după ce acesta a căzut a continuat să-l lovească cu picioarele în abdomen și în mâini.

În urma loviturilor primite, inculpata C.G. a suferit leziuni ce au necesitat 6-7 zile îngrijiri medicale, iar inculpatul C.A. leziuni ce au necesitat 12-14 zile îngrijiri medicale. De asemenea, inculpatul P.I. a suferit leziuni ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale.

S-a reținut că, această stare de fapt rezultă din declarațiile inculpaților C.G. și C.A., coroborată cu declarațiile martorilor P.G., D.S., N.S. și N.N.

S-a mai reținut că, inculpatul P.I. a susținut constant că numai el a fost lovit, insultat, calomniat și amenințat de inculpații C., arătând că cel care i-a pulverizat sprayul în față a fost inculpatul C.A. Că, deși în declarațiile date imediat săvârșirii faptelor, inculpatul a arătat că de față a fost numai numita E.L., plecată apoi în străinătate, ulterior, în luna martie 2001, a fost propus ca martor S.M., care susține că, în seara zilei de 14 noiembrie 2000, se afla în fața restaurantului C.S. având întâlnire cu un prieten și a văzut cum P.I. a fost injuriat de soții C., soția lovindu-l de câteva ori în zona capului, iar soțul pulverizându-i un spray în zona feței, după care l-a lovit cu pumnii și picioarele.

Că, de asemenea, mult mai târziu, a fost propusă ca martor U.V. care a susținut că în aceeași seară a mers la restaurantul respectiv în căutarea fiului ei, fiind prezentă la incidentul dintre părți, relatarea acestei martore fiind copia la indigo a declarațiilor inculpatului P.I., ca de altfel și declarația martorului S.M., declarațiile acestor doi martori fiind înlăturate.

De asemenea, nu s-a avut în vedere nici declarația martorei M.V., întrucât, motivează instanța „martora nu face să relateze decât ceea ce i-a spus inculpatul, aceste informații fiind probe indirecte și în contradicție cu celelalte probe”.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul P.I., criticând cauza sub următoarele aspecte:

Examinând cauza în raport de motivele invocate analizate prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 10 și art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul inculpatului este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Luând în discuție primul motiv de recurs, se observă că susținerea inculpatului, în sensul că a solicitat instanței ca în temeiul art. 62 Cod procedură penală să dispună efectuarea unei expertize medico-legale la I.M.L. Mina Minovici, cerere formulată la data de 19 martie 2004, când au avut loc dezbaterile, nu este întemeiată, întrucât, instanța s-a pronunțat asupra acestei cereri, respingând-o.

Este însă, întemeiat, motivul ce va fi analizat în temeiul art. 385

6

alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., având în vedere efectul devolutiv al recursurilor și anume cel ce vizează dreptul la apărare prevăzut de art. 6 C. proc. pen.

Astfel, deși inculpatul avea apărător ales și deși în ședința din 19 martie 2004, a solicitat un termen pentru ca acesta să fie prezent la judecată, instanța ignorând dispozițiile legale mai sus citate a purces la judecarea cauzei.

Respingând în mod nejustificat o cerere de amânare, inculpatul nu a putut să-și facă apărarea, fiind astfel în prezența cazului de casare, prevăzut de art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., temei potrivit căruia se va admite recursul declarat de inculpat, se va casa sentința penală nr. 11 din 26 martie 2004 a Curții de Apel Brașov, iar cauza ca fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva sentinței penale nr. 11 din 26 martie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Curtea de Apel Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 aprilie 2005.