ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5253/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea penală prealabilă, din 25 octombrie 1999, partea vătămată M.P.C., a chemat în judecată pe inculpații D.G. și M.F.L., ambii domiciliați la aceeași adresă cu partea vătămată, pentru infracțiunile de lovire, amenințare și insultă, prevăzute de art. 180, art. 193 și art. 205 C. pen., săvârșite la data de 21 octombrie 1999. Judecătoria sectorului 2 București, constatând că există indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 C. pen., în baza art. 285 C. proc. pen., a trimis cauza la parchetul de pe lângă aceeași judecătorie, pentru efectuarea de cercetări pentru această infracțiune.

Prin referatul din 6 februarie 2001, secția 8 poliție București a propus neînceperea urmăririi penale, iar Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București prin rezoluția din 28 februarie 2001 a confirmat propunerea și a dispus trimiterea cauzei, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 193 și art. 205 C. pen., la Judecătoria sectorului 2 București. Prin sentința penală nr. 1005 din 27 septembrie 2001, sus-menționata judecătorie, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) și la art. 284 C. proc. pen., a încetat procesul penal, pentru infracțiunile prevăzute de art. 180, art. 193 și art. 205 C. pen. și a obligat-o pe petiționară să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Instanța a reținut că partea vătămată a lipsit la două termene de judecată consecutive și a considerat că lipsa este nejustificată. Partea vătămată M.P.C. a declarat recurs, nemotivat, iar Tribunalul București, secția I penală, prin decizia penală nr. 2128/R din 14 decembrie 2001 a respins recursul, ca nefondat. Împotriva sentinței penale nr. 1005 din 27 septembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 2 București și deciziei penale nr. 2128/R din 14 decembrie 2001 a Tribunalului București, secția I penală, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare întemeiat pe cazurile prevăzute de art. 410 alin. (1), partea I, pct. 6 teza a II-a și partea a II-a pct. 5 1 , teza I C. proc.

pen. Se susține că instanța de fond a dispus greșit încetarea procesului penal, reținând lipsa părții vătămate la două termene, nejustificată. Se mai susține că judecarea în recurs, s-a făcut în lipsa părților și cu citațiile greșit întocmite. Recursul în anulare este fondat. Potrivit art. 284 1 C. proc. pen., în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 279 C. proc. pen. (la care punerea în mișcare a acțiunii penale, se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate), lipsa nejustificată a părții vătămate la două termene consecutive în fața primei instanțe, este considerată drept retragere a plângerii prealabile. În cauză, se constată că, după trimiterea dosarului la judecătorie, conform Rezoluției din 28 februarie 2001 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București, partea vătămată M.P.C.

a lipsit la termenele consecutive, de 29 mai, 28 iunie și 27 septembrie 2001. Pe de altă parte, se constată că partea vătămată a trimis două plângeri la judecătorie (la 23 mai 2001 și 21 septembrie 2001), în care aducea la cunoștință faptul că este în imposibilitate de a se prezenta la instanță, deoarece a fost amenințată cu moartea de către inculpați, dorește să se prezinte la instanță, în care scop solicită a se lua de organele de poliție și instanța de judecată, măsuri de protecție a sa. La dosar a mai trimis și o copie de pe o plângere în același sens, adresată Ministerului de Interne. În această situație, lipsa părții vătămate nu este „nejustificată” căci nu se poate considera că poziția sa exprimă intenția de retragere a plângerii prealabile, în sensul prezumției instituită prin art. 284 1 C. proc.

pen., astfel încât, greșit s-a dispus încetarea procesului penal. Cu privire la judecarea cauzei în recurs, se constată următoarele deficiențe. În citațiile pentru termenul de la 14 decembrie 2001, nu s-a menționat numărul imobilului ci numai denumirea străzii. În plus, în citația către partea vătămată, s-a menționat eronat numele C. în loc de C. La judecată în calea de atac, au lipsit părțile, încât viciile de procedură nu s-au acoperit prin prezența acestora. Pentru aceste motive, urmează în baza art. 414 1 alin. (1), raportat la art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admite recursul în anulare, a casa ambele hotărâri pronunțate în cauză și a trimite cauza pentru rejudecare la instanța de fond, respectiv Judecătoria sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 1005 din 27 septembrie 2001 a Judecătoriei Sectorului 2 București și deciziei penale nr. 2128/R din 14 decembrie 2001 a Tribunalului București privind pe inculpații D.G. și M.F.L. Casează hotărârile atacate și trimite cauza pentru rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Sectorului 2 București. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 februarie 2003.