ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3797/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 20 din 28 februarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul Ș.I.C., împotriva rezoluției din 17 octombrie 2005, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în dosar nr. 3871/II/2/2005, în contradictoriu cu intimatul B.G. Petentul a fost obligat la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare statului din care suma de 100 lei RON va fi avansată din fondurile M.J., către Baroul Craiova.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut că, la data de 21 aprilie 1004, Ș.A., tatăl petentului Ș.I.C., a adresat organelor de urmărire penală o sesizare, reclamând că inspectorul principal de poliție B.G., aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a aplicat petentului, în ziua de 7 aprilie 2004, lovituri producându-i leziuni de violență care au necesitat pentru îngrijire medicală și vindecare, un număr de 50–55 zile. Într-o primă fază procesuală, cauza a fost soluționată prin sentința penală nr. 4 din 20 ianuarie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția penală, care a respins plângerea formulată de petentul Ș.I.C. împotriva rezoluției nr. 158/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rezoluție prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B.G., pentru infracțiunile prevăzute de art. 181 și art. 250 alin. (2) C. pen.

Interpretând probatoriile administrate în cursul procesului, Curtea de Apel Craiova a reținut că la data arătată, învinuitul B.G. care circula pe drumul național 64, la intrarea în orașul Balș a fost martorul unui incident provocat de Ș.I.C. care a lovit cu o bâtă de base-ball un autoturism căruia încerca, astfel, să-i bareze trecerea. Mașina în care se afla petentul împreună cu fratele său Ș.T.C. și martorul Ș.G.M., a fost oprită regulamentar de agentul șef de poliție C.M. Ajuns în locul de staționare al mașinii, B.G. i-a invitat pe tineri în biroul său, în sediul Poliției orașului Balș, unde în prezența lucrătorilor de poliție C.M., P.L.., le-a solicitat documentele pentru control cerând explicații asupra celor întâmplate în trafic și solicitându-le să dea câte o declarație privitor la acest incident.

În timp ce scriau declarațiile, petentului i s-a făcut rău, a început să tremure, să transpire, dând semne de pierderea cunoștinței, motiv pentru care, ajutat de fratele său a fost scos în curte la aer, apoi a fost transportat la Spitalul orășenesc, unde i s-a stabilit diagnosticul „spasmofilie, distonie neurovegetativă, antecedente cavernom frontal drept, operat martie 2002” și i s-a administrat tratamentul specific. După circa o oră petentul a părăsit spitalul, cu recomandarea medicului de a merge la Spitalul de Neurologie Craiova pentru alte investigații. Petentul a fost internat în perioada 8 – 10 aprilie 2004 la secția de neurochirurgie a Spitalului I.B.C.V. V.V. din București. După externare s-a prezentat la I.M.L.

Craiova care, pe baza foii de observații clinice întocmită de unitatea medicală, și în raport de afirmațiile petentului, potrivit cărora a fost lovit în ziua de 7 aprilie 2004, i s-a eliberat certificatul medico legal nr. 802/ A2 din 7 aprilie 2004. Acest act medical a concluzionat că petentul a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu sau de un corp dur, pe un teren patologic, pentru care au fost necesare 50 – 55 zile îngrijiri medicale. Separat de acest act medico-legal, în cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală care a stabilit că petentul nu a prezentat leziuni de violență la data de 7 aprilie 2007, că între loviturile afirmate de acesta și deficitul motor paretic la nivelul hemicorpului drept nu există legătură de cauzalitate, acesta având alte cauze.

Toate aceste concluzii medico-legale conjugate cu declarațiile martorilor care au fost prezenți pe durata șederii petentului, a fratelui său și a martorului Ș.G.M. în incinta sediului poliției, care nu au confirmat exercitarea de violențe ce către intimat, au fost interpretate de instanță ca probe care nu demonstrează existența infracțiunilor reclamate, respectiv art. 181 și 250 C. pen. Pe cale de consecință, s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului împotriva ordonanței prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inspectorului de poliție B.G. pentru infracțiunile mai sus arătate. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petentul Ș.I.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, și, pe fond admiterea plângerii, desființarea rezoluției de scoatere de sub urmărire penală și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de B.G.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 250 C. pen. Prin decizia penală nr. 2975 din 11 mai 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul petentului, a casat sentința primei instanțe, și rejudecând cauza a desființat rezoluția nr. 158/P/2004 din 5 august 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și rezoluția nr. 3993/II/2/2004 din 30 august 2004 a Procurorului General de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cauza a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în vederea începerii urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 250 C. pen. Instanța supremă a apreciat că cercetările penale efectuate în cauză nu sunt complete, nelămurind situația de fapt, împrejurările în care partea vătămată a fost internată în spital, prezentând un act medico legal ce constată existența unor leziuni care au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale.

S-a reținut că în vederea lămuririi tuturor aspectelor se impunea identificarea și audierea persoanelor care au transportat partea vătămată la spital cu salvarea și care ar putea relata comentariile, eventualele explicații făcute cu privire la cauzele care au generat alterarea stării sale fizice, elucidarea neconcordanțelor ce decurg din înregistrarea la poziții diferite cu diagnostice diferite, respectiv nr. 634 din 7 aprilie 2004 și nr. 851 din 7 aprilie 2004. S-a mai reținut în decizie că, se impune cu necesitate avizarea de către Comisia Superioară de Avizare din cadrul I.M.L. București pentru lămurirea conținutului diferit al actelor medico-legale și avizarea lor. Urmărirea penală a fost reluată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, fază în cursul căreia s-a solicitat I.N.M.L.

– C.S.M.L. să examineze și să avizeze actele medico-legale privind pe Ș.I.C. Cât privește identificarea și audierea martorilor care au transportat partea vătămată la spital, cum și verificarea susținerilor acestuia privind înregistrările efectuate la Spitalul Balș, se precizează că acestea au fost identificate, depozițiile acestora fiind consemnate în faza procesuală anterioară, actele fiind depuse în xerocopie, demonstrând succesiunea consemnărilor privind înregistrările internării. Prin rezoluția din 23 septembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 158/P/2004, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B.G., reținându-se din coroborarea probelor administrate, respectiv declarațiile martorilor prezenți la sediul poliției, declarațiile medicilor și asistenților care au asigurat transportul petentului la Spitalul Balș, cu concluziile actului medico-legal, expertiza nr. 2619 A1 din 2 august 2004 eliberată de I.M.L.

Craiova și avizată de I.N.M.L. – Comisia Superioară, că nu există infracțiunile sesizate, respectiv infracțiunile prevăzute de art. 181 și 250 alin. (2) C. pen. În termen legal, în baza art. 278 C. proc. pen., petentul a adresat plângere Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova care prin rezoluția din 17 octombrie 2005, a respins, ca neîntemeiată, plângerea, apreciindu-se că nu se impune infirmarea soluției dată. Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere, potrivit art. 278 1 C. proc. pen., criticând rezoluția de scoatere de sub urmărire penală, în sensul că nu s-au administrat toate probele și nu au fost interpretate judicios, în opinia petentului existând infracțiunea de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen.

Curtea de Apel, sesizată cu judecarea plângerii, a făcut o minuțioasă analiză a probelor administrate atât în primul ciclu procesual cât și după reluarea urmăririi penale, ca urmare a desființării primei rezoluții de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului B.G. Astfel, curtea a reținut că, petentul însoțit de fratele său Ș.T.C. și martorul Ș.G.M., au fost invitați de B.G. la sediul Poliției Balș, pentru a da explicații care să lămurească incidentul rutier în care petentul a fost observat când lovea cu o bâtă de base-ball o mașină aflată în trafic. A mai reținut că nici unul din martorii prezenți la sediul poliției și care au fost audiați în faza de urmărire penală, nu confirmă că petentului i s-ar fi aplicat vreo lovitură cu palma în zona capului de către B.G.

Imediat după ce petentului i s-a făcut rău, a fost anunțat S.J.A. Olt - Stația Balș, primul medic care a făcut o verificare a stării sale, fiind martorul D.D., medic de medicină generală ce era însoțită de O.L., asistent medical. Din declarația acestei martore rezultă că simptomele pe care le-a prezentat petentul au convins-o că trece printr-o criză de spasmofilie, motiv pentru care i-a administrat medicamente specifice „tânărul liniștindu-se”. Cei doi martori au arătat că pe perioada șederii lor în incinta poliției, nici petentul, nici fratele său nu au făcut referiri că ar fi fost lovit de B.G.

Curtea a reținut că un alt moment în verificarea stării petentului, s-a produs la Spitalul Balș unde a fost transportat cu ambulanța și preluat de doctorul J.L.G., specialist în medicină internă, care a constatat potrivit declarațiilor date în faza de urmărire penală, că nu a observat echimoze, excoriații, hematoame, leziuni de violență, stabilind diagnosticul de spasmofilie, distonie neurovegetativă, antecedente cavernom frontal drept, operat martie 2002, afirmativ traumatism cranio – cerebral recent. Martora a făcut aceste constatări în prezența martorului C.C., asistent.

În raport de diagnosticul pus, medicul i-a administrat medicamente specifice prin perfuzie, reexaminându-l după circa 40 minute, a constatat îmbunătățirea stării sănătății, în sensul că era mai liniștit, dispăruse spasmul muscular al mâinilor, completând în registrul de consultații toate rubricile privind identitatea pacientului, diagnosticul și tratamentul, ceea ce corespunde poziției nr. 851, situație confirmată de parafa medicului. Întrucât martora J.L. a sesizat la petent un deficit motor crural drept, a decis recomandarea unui examen de neurologie în cadrul Spitalului Craiova, de un specialist neurolog, cu motivarea că ea nu avea posibilitatea să stabilească dacă simptomatologia prezentată era urmare unei agresiuni sau pe fond sechelar.

Pentru verificarea stării pacientului a fost solicitat și medicul chirurg G.C.D., ce asigura și urgența unității. Și această martoră a relatat că pacientul afirma că a fost lovit de polițist cu palmele peste față, însă nu prezenta urme de violență. La rândul său martora a completat registrul de consultații, consemnând afirmativ TCC, nu prezintă semne de violență cicatrice postoperatorie temporală dreaptă obiectiv pupile egale ROT, reflex pupilar fotomotor normale, mențiuni ce corespund înregistrării de la poziția nr. 634, confirmată de parafa medicului. Curtea a reținut că verificarea sănătății petentului, succesiv de către acești doi medici de specialități diferite explică cele două înregistrări existente la Spitalul Balș la poziții diferite.

Petentul a fost internat, în perioada 8 – 10 aprilie 2004, la secția neurochirurgie a Spitalului I.B.C.V. V.V. București, clinică unde fusese operat de cavernom în anul 2002, iar ulterior externării, la cererea sa, I.M.L. Craiova i-a eliberat certificatul medico – legal nr. 802/ A2 din 7 aprilie 2004, ce concluzionează că, în raport de actele medicale, prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce în ziua de 7 aprilie, prin lovire cu sau de corp dur pe un teren patologic, necesitând 50–55 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Aceste concluzii au fost contrazise de expertiza medico-legală, efectuată în cursul urmăririi penale ce, în afara oricărui echivoc stabilește că la 7 aprilie 2004 petentul nu a prezentat leziuni de violență, nu se poate face legătura de cauzalitate între deficitul motor paretic la nivelul hemicorpului drept și loviturile afirmate de acesta, iar deficitul motor paretic nu se datorează presupuselor lovituri afirmate, având probabil altă cauză. Comisia de expertiză medico-legală și-a argumentat concluziile în raport de antecedența medicală a părții vătămate, de faptul că, urmare investigațiilor făcute la computer, tomograf, nu s-au decelat modificări cu excepția celor rămase după operația de cavernom, acest lucru i-a îndreptățit pe medici să precizeze că este o contuzie cerebrală minoră; diagnosticul TCC bazându-se pe afirmațiile pacientului.

În raportul medico-legal s-a mai consemnat că, în contuzia cerebrală minoră, persoana își pierde cunoștința pe o perioadă foarte scurtă, sub o oră, iar semnele clinice neurologice sunt absente sau de mică intensitate și se remit în totalitate. Cu privire la deficitul motor paretic drept de predominanță crulală la membrul inferior), medicii legiști nu s-au putut pronunța asupra datei apariției însă, în raport de examenele neurologice efectuate la 1 iulie 2004, 7 iulie 2004, se concluzionează că, persistența acestui deficit motor la trei luni după o contuzie cerebrală minoră, infirmă diagnosticul, neexistând legătură de cauzalitate între contuzie cerebrală minoră și deficitul motor evidențiat clinic.

La capitolul concluzii, actul medico-legal amintit, precizează că petentul nu a prezentat leziuni de violență, la data de 7 aprilie 2004, nu se poate face legătură de cauzalitate între deficitul motor paretic la nivelul hemicorpului drept și loviturile afirmate, iar acesta nu se datorează presupuselor lovituri. Cum aceste concluzii au fost confirmate de C.S.M.L. din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici București, au fost interpretate ca probe, ce se conjugă cu declarațiile martorilor prezenți în momentul alterării stării sănătății petentului și care relatează că acesta nu a fost supus vreunei agresiuni din partea intimatului B.G. Împotriva sentinței penale nr. 20 din 28 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în termen legal, a declarat recurs petentul Ș.I.C.

care, a solicitat casarea sentinței atacată și rejudecând cauza să se admită plângerea, să se desființeze rezoluția din data de 17 octombrie 2005, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curte de Apel Craiova și să se trimită cauza la parchet pentru începerea urmăririi penale față B.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 181 și art. 250 C. pen.

Petentul a formulat două motive de recurs după cum urmează: într-un prim motiv de recurs, a considerat că greșit Curtea de Apel a apreciat că urmărirea penală a îndeplinit dispoziția din decizia de casare a Înaltei Curți, care a arătat că era necesar să fie identificate și audiate persoanele care l-au transportat cu salvarea la spital și care puteau relata constatările, eventualele complicații făcute, cauzele care au generat alterarea stării fizice precum și elucidarea neconcordanțelor ce decurg din înregistrările la poziții diferite cu diagnostice diferite, respectiv nr. 634 din 7 aprilie 2004 și nr. 851 din 7 aprilie 2004. În cel de al doilea motiv de recurs, petentul a susținut că din C.S.M.L.

din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici București care a avizat raportul de expertiză medico-legală nr. 2619 din 2 august 2004 al I.M.L. Craiova, nu a făcut parte un medic specialist neurolog. Examinând recursul declarat de petent împotriva sentinței instanței de fond, în raport de motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Cu privire la primul motiv de recurs, Înalta Curte reține că în cursul urmăririi penale care a fost începută împotriva petentului, la data de 2 iunie 2004, apoi reluată după pronunțarea deciziei nr. 2957 din 11 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost identificați și audiați, cei doi martori care l-au transportat pe petent la spital, respectiv D.D., medic de medicină generală și O.L., asistent medical.

Au fost identificați și ce doi medici care l-au consultat pe petent la Serviciul de urgență al Spitalului Balș, respectiv martorii, J.L.G., medic, specialist în medicină internă, G.C.D., medic chirurg și C.M.C., asistent medical. Din declarația celor doi medici și din copiile xerox ale actelor privind înregistrarea internării petentului, rezultă că nu există nici o inadvertență între conținutul acestor înregistrări. Existența celor două înregistrări se explică prin faptul că în aceiași zi petentul a fost consultat de doi medici de specialități diferite. Astfel, martora J.L.G. a completat în registrul de consultații, poziția 851 din 7 aprilie 2004 unde a consemnat diagnosticul de spasmofilie, distrofie neurovegetativă, cavernom drept frontal operat, afirmativ TCC recent.

Martora G.C.D., medic chirurg, care asigura serviciul de urgență, a completat în registrul de consultații, poziția 634 din 7 aprilie 2004, unde a consemnat: afirmativ TCC, nu prezintă semne de violență cicatrice postoperatorie temporală dreaptă obiectiv pupile egale ROT, reflex pupilar fotomotor normale. Din declarațiile celor doi medici, date în faza de urmărire penală rezultă că petentul nu prezenta urme de violență iar semnele neurologice puteau fi sechelare operației (martora J.L.G.), dar și datorită unei sperieturi, unui stres puternic (martora G.C.D.). Declarațiile celor două martore referitoare la absența urmelor de violență la petent se coroborează cu declarațiile martorilor P.L.M., agent șef adjunct de poliție, C.M., agent șef adjunct de poliție, S.Șt., agent principal, care au fost de față când intimatul B.G.

a solicitat celor trei tineri să dea câte o declarație. Nu este exclus ca petentul care fusese implicat într-un incident rutier (chiar el a recunoscut în mod constant că a lovit cu o bâtă de base-ball un autoturism căruia încerca, astfel, să-i bareze trecerea) să fi suferit o puternică emoție când a fost invitat la poliție pentru a da o declarație, realizând consecințele faptei sale. Consemnările din registrele de consultații, concordă și cu cele din fișa de solicitare salvare. După reluarea urmăririi penale actele medicale întocmite în cauză, au fost supuse analizei C.S.M.L. din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici București care a avizat expertiza medico-legală nr. 2619 din 2 august 2004 al I.M.L.

Craiova, potrivit căreia petentul nu a prezentat leziuni de violență, la data de 7 aprilie 2004, nu se poate face legătură de cauzalitate între deficitul motor paretic la nivelul hemicorpului drept și loviturile afirmate de petent, iar acesta nu se datorează presupuselor lovituri. Această probă se coroborează cu declarațiile martorilor prezenți în momentul alterării stării sănătății petentului, care au relatat că acesta nu a fost supus vreunei agresiuni din partea intimatului B.G. Astfel, instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor în raport cu dispozițiile art. 63 C. proc. pen., și în mod corect a apreciat că după reluarea urmăririi penale au fost lămurite toate aspectele potrivit considerentelor deciziei Înaltei Curți.

Nici cel de al doilea motiv de recurs invocat de petent nu poate fi primit deoarece C.S.M.L. din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici București care a analizat actele medico – legale întocmite în cauză, a avut componența stabilită de art. 20 și art. 22 din O.G. nr. 1/2000, exercitându-și atribuțiile în baza art. 24 din același act normativ. În raport cu cele menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sentința atacată este legală și temeinică sub toate aspectele, neconstatându-se nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul petentului în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul Ș.I.C. împotriva sentinței penale nr. 20 din 28 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 60 RON cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 iunie 2006.