ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3797/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3797/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 20 din 28

februarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, a fost

respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul Ș.I.C., împotriva

rezoluției din 17 octombrie 2005, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Craiova, în dosar nr. 3871/II/2/2005, în contradictoriu cu intimatul B.G.

Petentul a fost obligat la plata

sumei de 120 lei cheltuieli judiciare statului din care suma de 100 lei RON va

fi avansată din fondurile M.J., către Baroul Craiova.

Pentru a pronunța această sentință,

Curtea de Apel a reținut că, la data de 21 aprilie 1004, Ș.A., tatăl petentului

Ș.I.C., a adresat organelor de urmărire penală o sesizare, reclamând că

inspectorul principal de poliție B.G., aflat în exercitarea atribuțiilor de

serviciu, a aplicat petentului, în ziua de 7 aprilie 2004, lovituri

producându-i leziuni de violență care au necesitat pentru îngrijire medicală și

vindecare, un număr de 50–55 zile.

Într-o primă fază procesuală, cauza

a fost soluționată prin sentința penală nr. 4 din 20 ianuarie 2005 a Curții de

Apel Craiova, secția penală, care a respins plângerea formulată de petentul Ș.I.C.

împotriva rezoluției nr. 158/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, rezoluție prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului

B.G., pentru

infracțiunile

prevăzute de art. 181 și art. 250 alin. (2) C. pen.

Interpretând probatoriile

administrate în cursul procesului, Curtea de Apel Craiova a reținut că la data

arătată, învinuitul B.G. care circula pe drumul național 64, la intrarea în

orașul Balș a fost martorul unui incident provocat de Ș.I.C. care a lovit cu o

bâtă de base-ball un autoturism căruia încerca, astfel, să-i bareze trecerea.

Mașina în care se afla petentul

împreună cu fratele său Ș.T.C. și martorul Ș.G.M., a fost oprită regulamentar

de agentul șef de poliție C.M. Ajuns în locul de staționare al mașinii, B.G. i-a

invitat pe tineri în biroul său, în sediul Poliției orașului Balș, unde în

prezența lucrătorilor de poliție C.M., P.L.., le-a solicitat documentele pentru

control cerând explicații asupra celor întâmplate în trafic și solicitându-le

să dea câte o declarație privitor la acest incident.

În timp ce scriau declarațiile,

petentului i s-a făcut rău, a început să tremure, să transpire, dând semne de

pierderea cunoștinței, motiv pentru care, ajutat de fratele său a fost scos în

curte la aer, apoi a fost transportat la Spitalul orășenesc, unde i s-a

stabilit diagnosticul „spasmofilie, distonie neurovegetativă, antecedente

cavernom frontal drept, operat martie 2002” și i s-a administrat tratamentul

specific.

După circa o oră petentul a părăsit

spitalul, cu recomandarea medicului de a merge la Spitalul de Neurologie

Craiova pentru alte investigații. Petentul a fost internat în perioada 8 – 10

aprilie 2004 la secția de neurochirurgie a Spitalului I.B.C.V. V.V. din

București. După externare s-a prezentat la I.M.L. Craiova care, pe baza foii de

observații clinice întocmită de unitatea medicală, și în raport de afirmațiile

petentului, potrivit cărora a fost lovit în ziua de 7 aprilie 2004, i s-a

eliberat certificatul medico legal nr. 802/ A2 din 7 aprilie 2004. Acest act

medical a concluzionat că petentul a prezentat leziuni traumatice produse prin

lovire cu sau de un corp dur, pe un teren patologic, pentru care au fost

necesare

50 – 55 zile

îngrijiri medicale.

Separat de acest act medico-legal,

în cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală care a stabilit că petentul nu

a prezentat leziuni de violență la data de 7 aprilie 2007, că între loviturile

afirmate de acesta și deficitul motor paretic la nivelul hemicorpului drept nu

există legătură de cauzalitate, acesta având alte cauze.

Toate aceste concluzii medico-legale

conjugate cu declarațiile martorilor care au fost prezenți pe durata șederii

petentului, a fratelui său și a martorului Ș.G.M. în incinta sediului poliției,

care nu au confirmat exercitarea de violențe ce către intimat, au fost

interpretate de instanță ca probe care nu demonstrează existența infracțiunilor

reclamate, respectiv art. 181 și 250 C. pen.

Pe cale de consecință, s-a respins,

ca nefondată, plângerea petentului împotriva ordonanței prin care s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală a inspectorului de poliție B.G. pentru

infracțiunile mai sus arătate.

Împotriva acestei sentințe penale a

declarat recurs petentul Ș.I.C., solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii atacate, și, pe fond admiterea plângerii, desființarea rezoluției de

scoatere de sub urmărire penală și trimiterea cauzei procurorului în vederea

începerii urmăririi penale față de B.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 250 C. pen.

Prin decizia penală nr. 2975 din 11

mai 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul petentului, a

casat sentința primei instanțe, și rejudecând cauza a desființat rezoluția

nr. 158/P/2004 din 5 august 2004 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și rezoluția nr. 3993/II/2/2004

din 30 august 2004 a Procurorului General de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

cauza a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în vederea

începerii urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 250

C. pen.

Instanța supremă a apreciat că

cercetările penale efectuate în cauză nu sunt complete, nelămurind situația de

fapt, împrejurările în care partea vătămată a fost internată în spital,

prezentând un act medico legal ce constată existența unor leziuni care au

necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale.

S-a reținut că în vederea lămuririi

tuturor aspectelor se impunea identificarea și audierea persoanelor care au

transportat partea vătămată la spital cu salvarea și care ar putea relata

comentariile, eventualele explicații făcute cu privire la cauzele care au

generat alterarea stării sale fizice, elucidarea neconcordanțelor ce decurg din

înregistrarea la poziții diferite cu diagnostice diferite, respectiv nr. 634

din 7 aprilie 2004 și nr. 851 din 7 aprilie 2004.

S-a mai reținut în decizie că, se

impune cu necesitate avizarea de către Comisia Superioară de Avizare din cadrul

I.M.L. București pentru lămurirea conținutului diferit al actelor medico-legale

și avizarea lor.

Urmărirea penală a fost reluată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, fază în cursul căreia s-a

solicitat I.N.M.L. – C.S.M.L. să examineze și să avizeze actele medico-legale

privind pe Ș.I.C.

Cât privește identificarea și

audierea martorilor care au transportat partea vătămată la spital, cum și

verificarea susținerilor acestuia privind înregistrările efectuate la Spitalul

Balș, se precizează că acestea au fost identificate, depozițiile acestora fiind

consemnate în faza procesuală anterioară, actele fiind depuse în xerocopie,

demonstrând succesiunea consemnărilor privind înregistrările internării.

Prin rezoluția din 23 septembrie

2005, pronunțată în dosarul nr. 158/P/2004, s-a dispus scoaterea de sub

urmărire penală a învinuitului B.G., reținându-se din coroborarea probelor

administrate, respectiv declarațiile martorilor prezenți la sediul poliției,

declarațiile medicilor și asistenților care au asigurat transportul petentului

la Spitalul Balș, cu concluziile actului medico-legal, expertiza nr. 2619 A1

din 2 august 2004 eliberată de I.M.L. Craiova și avizată de I.N.M.L. – Comisia

Superioară, că nu există infracțiunile sesizate, respectiv infracțiunile prevăzute

de

art. 181 și 250 alin.

(2) C. pen.

În termen legal, în baza art. 278 C.

proc. pen., petentul a adresat plângere Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Craiova care prin rezoluția din 17 octombrie 2005, a respins, ca

neîntemeiată, plângerea, apreciindu-se că nu se impune infirmarea soluției

dată.

Împotriva acestei rezoluții,

petentul a formulat plângere, potrivit art. 278

1

C. proc. pen.,

criticând rezoluția de scoatere de sub urmărire penală, în sensul că nu s-au

administrat toate probele și nu au fost interpretate judicios, în opinia

petentului existând infracțiunea de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C.

pen.

Curtea de Apel, sesizată cu

judecarea plângerii, a făcut o minuțioasă analiză a probelor administrate atât

în primul ciclu procesual cât și după reluarea urmăririi penale, ca urmare a

desființării primei rezoluții de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului

B.G.

Astfel, curtea a reținut că,

petentul însoțit de fratele său Ș.T.C. și martorul Ș.G.M., au fost invitați de B.G.

la sediul Poliției Balș, pentru a da explicații care să lămurească incidentul

rutier în care petentul a fost observat când lovea cu o bâtă de base-ball o

mașină aflată în trafic. A mai reținut că nici unul din martorii prezenți la

sediul poliției și care au fost audiați în faza de urmărire penală, nu confirmă

că petentului i s-ar fi aplicat vreo lovitură cu palma în zona capului de către

B.G.

Imediat după ce petentului i s-a

făcut rău, a fost anunțat S.J.A. Olt - Stația Balș, primul medic care a făcut o

verificare a stării sale, fiind martorul D.D., medic de medicină generală ce era

însoțită de O.L., asistent medical.

Din declarația acestei martore

rezultă că simptomele pe care le-a prezentat petentul au convins-o că trece

printr-o criză de spasmofilie, motiv pentru care i-a administrat medicamente

specifice „tânărul liniștindu-se”. Cei doi martori au arătat că pe perioada

șederii lor în incinta poliției, nici petentul, nici fratele său nu au făcut

referiri că ar fi fost lovit de B.G.

Curtea a reținut că un alt moment în

verificarea stării petentului, s-a produs la Spitalul Balș unde a fost

transportat cu ambulanța și preluat de doctorul J.L.G., specialist în medicină

internă, care a constatat potrivit declarațiilor date în faza de urmărire

penală, că nu a observat echimoze, excoriații, hematoame, leziuni de violență,

stabilind diagnosticul de spasmofilie, distonie neurovegetativă, antecedente

cavernom frontal drept, operat martie 2002, afirmativ traumatism cranio –

cerebral recent.

Martora a făcut aceste constatări în

prezența martorului C.C., asistent.

În raport de diagnosticul pus,

medicul i-a administrat medicamente specifice prin perfuzie, reexaminându-l

după circa 40 minute, a constatat îmbunătățirea stării sănătății, în sensul că

era mai liniștit, dispăruse spasmul muscular al mâinilor, completând în

registrul de consultații toate rubricile privind identitatea pacientului,

diagnosticul și tratamentul, ceea ce corespunde poziției nr. 851, situație

confirmată de parafa medicului.

Întrucât martora J.L. a sesizat la

petent un deficit motor crural drept, a decis recomandarea unui examen de

neurologie în cadrul Spitalului Craiova, de un specialist neurolog, cu

motivarea că ea nu avea posibilitatea să stabilească dacă simptomatologia

prezentată era urmare unei agresiuni sau pe fond sechelar.

Pentru verificarea stării

pacientului a fost solicitat și medicul chirurg G.C.D., ce asigura și urgența

unității.

Și această martoră a relatat că

pacientul afirma că a fost lovit de polițist cu palmele peste față, însă nu

prezenta urme de violență. La rândul său martora a completat registrul de

consultații, consemnând afirmativ TCC, nu prezintă semne de violență cicatrice

postoperatorie temporală dreaptă obiectiv pupile egale ROT, reflex pupilar

fotomotor normale, mențiuni ce corespund înregistrării de la poziția nr. 634,

confirmată de parafa medicului.

Curtea a reținut că verificarea

sănătății petentului, succesiv de către acești doi medici de specialități

diferite explică cele două înregistrări existente la Spitalul Balș la poziții

diferite.

Petentul a fost internat, în

perioada 8 – 10 aprilie 2004, la secția neurochirurgie a Spitalului I.B.C.V. V.V.

București, clinică unde fusese operat de cavernom în anul 2002, iar ulterior

externării, la cererea sa, I.M.L. Craiova i-a eliberat certificatul medico –

legal nr. 802/ A2 din 7 aprilie 2004, ce concluzionează că, în raport de actele

medicale, prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce în ziua de 7

aprilie, prin lovire cu sau de corp dur pe un teren patologic, necesitând 50–55

zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Aceste concluzii au fost contrazise

de expertiza medico-legală, efectuată în cursul urmăririi penale ce, în afara

oricărui echivoc stabilește că la 7 aprilie 2004 petentul nu a prezentat

leziuni de violență, nu se poate face legătura de cauzalitate între deficitul

motor paretic la nivelul hemicorpului drept și loviturile afirmate de acesta,

iar deficitul motor paretic nu se datorează presupuselor lovituri afirmate,

având probabil altă cauză.

Comisia de expertiză medico-legală

și-a argumentat concluziile în raport de antecedența medicală a părții

vătămate, de faptul că, urmare investigațiilor făcute la computer, tomograf, nu

s-au decelat modificări cu excepția celor rămase după operația de cavernom,

acest lucru i-a îndreptățit pe medici să precizeze că este o contuzie cerebrală

minoră; diagnosticul TCC bazându-se pe afirmațiile pacientului.

În raportul medico-legal s-a mai

consemnat că, în contuzia cerebrală minoră, persoana își pierde cunoștința pe o

perioadă foarte scurtă, sub o oră, iar semnele clinice neurologice sunt absente

sau de mică intensitate și se remit în totalitate.

Cu privire la deficitul motor

paretic drept de predominanță crulală la membrul inferior), medicii legiști nu

s-au putut pronunța asupra datei apariției însă, în raport de examenele

neurologice efectuate la 1 iulie 2004, 7 iulie 2004, se concluzionează că,

persistența acestui deficit motor la trei luni după o contuzie cerebrală

minoră, infirmă diagnosticul, neexistând legătură de cauzalitate între contuzie

cerebrală minoră și deficitul motor evidențiat clinic.

La capitolul concluzii, actul

medico-legal amintit, precizează că petentul nu a prezentat leziuni de violență,

la data de 7 aprilie 2004, nu se poate face legătură de cauzalitate între

deficitul motor paretic la nivelul hemicorpului drept și loviturile afirmate,

iar acesta nu se datorează presupuselor lovituri.

Cum aceste concluzii au fost

confirmate de C.S.M.L. din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici București, au fost

interpretate ca probe, ce se conjugă cu declarațiile martorilor prezenți în

momentul alterării stării sănătății petentului și care relatează că acesta nu a

fost supus vreunei agresiuni din partea intimatului B.G.

Împotriva sentinței penale nr. 20 din

28 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în termen legal, a

declarat recurs petentul Ș.I.C. care, a solicitat casarea sentinței atacată și

rejudecând cauza să se admită plângerea, să se desființeze rezoluția din data

de 17 octombrie 2005, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curte de Apel Craiova

și să se trimită cauza la parchet pentru începerea urmăririi penale față B.G.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 181 și art. 250 C. pen.

Petentul a formulat două motive de

recurs după cum urmează: într-un prim motiv de recurs, a considerat că greșit

Curtea de Apel a apreciat că urmărirea penală a îndeplinit dispoziția din

decizia de casare a Înaltei Curți, care a arătat că era necesar să fie

identificate și audiate persoanele care l-au transportat cu salvarea la spital

și care puteau relata constatările, eventualele complicații făcute, cauzele

care au generat alterarea stării fizice precum și elucidarea neconcordanțelor

ce decurg din înregistrările la poziții diferite cu diagnostice diferite,

respectiv nr. 634 din 7 aprilie 2004 și nr. 851 din 7 aprilie 2004.

În cel de al doilea motiv de recurs,

petentul a susținut că din C.S.M.L. din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici București

care a avizat raportul de expertiză medico-legală nr. 2619 din 2 august 2004 al

I.M.L. Craiova, nu a făcut parte un medic specialist neurolog.

Examinând recursul declarat de

petent împotriva sentinței instanței de fond, în raport de motivele invocate ce

se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta.

Cu privire la primul motiv de recurs,

Înalta Curte reține că în cursul urmăririi penale care a fost începută împotriva

petentului, la data de 2 iunie 2004, apoi reluată după pronunțarea deciziei nr.

2957 din 11 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost

identificați și audiați, cei doi martori care l-au transportat pe petent la

spital, respectiv D.D., medic de medicină generală și O.L., asistent medical.

Au fost identificați și ce doi

medici care l-au consultat pe petent la Serviciul de urgență al Spitalului

Balș, respectiv martorii, J.L.G., medic, specialist în medicină internă, G.C.D.,

medic chirurg și C.M.C., asistent medical.

Din declarația celor doi medici și

din copiile xerox ale actelor privind înregistrarea internării petentului,

rezultă că nu există nici o inadvertență între conținutul acestor înregistrări.

Existența celor două înregistrări se explică prin faptul că în aceiași zi

petentul a fost consultat de doi medici de specialități diferite.

Astfel, martora J.L.G. a completat

în registrul de consultații, poziția 851 din 7 aprilie 2004 unde a consemnat

diagnosticul de spasmofilie, distrofie neurovegetativă, cavernom drept frontal

operat, afirmativ TCC recent.

Martora G.C.D., medic chirurg, care

asigura serviciul de urgență, a completat în registrul de consultații, poziția

634 din 7 aprilie 2004, unde a consemnat: afirmativ TCC, nu prezintă semne de

violență cicatrice postoperatorie temporală dreaptă obiectiv pupile egale ROT,

reflex pupilar fotomotor normale.

Din declarațiile celor doi medici,

date în faza de urmărire penală rezultă că petentul nu prezenta urme de

violență iar semnele neurologice puteau fi sechelare operației (martora J.L.G.),

dar și datorită unei sperieturi, unui stres puternic (martora G.C.D.).

Declarațiile celor două martore

referitoare la absența urmelor de violență la petent se coroborează cu

declarațiile martorilor P.L.M., agent șef adjunct de poliție, C.M., agent șef

adjunct de poliție, S.Șt., agent principal, care au fost de față când intimatul

B.G. a solicitat celor trei tineri să dea câte o declarație.

Nu este exclus ca petentul care

fusese implicat într-un incident rutier (chiar el a recunoscut în mod constant

că a lovit cu o bâtă de base-ball un autoturism căruia încerca, astfel, să-i

bareze trecerea) să fi suferit o puternică emoție când a fost invitat la

poliție pentru a da o declarație, realizând consecințele faptei sale.

Consemnările din registrele de

consultații, concordă și cu cele din fișa de solicitare salvare.

După reluarea urmăririi penale

actele medicale întocmite în cauză, au fost supuse analizei C.S.M.L. din cadrul

I.N.M.L. Mina Minovici București care a avizat expertiza medico-legală nr. 2619

din 2 august 2004 al I.M.L. Craiova, potrivit căreia petentul nu a prezentat

leziuni de violență, la data de 7 aprilie 2004, nu se poate face legătură de

cauzalitate între deficitul motor paretic la nivelul hemicorpului drept și

loviturile afirmate de petent, iar acesta nu se datorează presupuselor

lovituri.

Această probă se coroborează cu

declarațiile martorilor prezenți în momentul alterării stării sănătății

petentului, care au relatat că acesta nu a fost supus vreunei agresiuni din

partea intimatului B.G.

Astfel, instanța de fond a făcut o

corectă apreciere a probelor în raport cu dispozițiile art. 63 C. proc. pen.,

și în mod corect a apreciat că după reluarea urmăririi penale au fost lămurite

toate aspectele potrivit considerentelor deciziei Înaltei Curți.

Nici cel de al doilea motiv de

recurs invocat de petent nu poate fi primit deoarece C.S.M.L. din cadrul I.N.M.L.

Mina Minovici București care a analizat actele medico – legale întocmite în

cauză, a avut componența stabilită de art. 20 și art. 22 din O.G. nr. 1/2000,

exercitându-și atribuțiile în baza art. 24 din același act normativ.

În raport cu cele menționate, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că sentința atacată este legală și

temeinică sub toate aspectele, neconstatându-se nici existența vreunui caz de

casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, conform art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte va respinge recursul petentului în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul Ș.I.C. împotriva sentinței penale nr. 20 din 28

februarie 2006 a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 60 RON cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 iunie 2006.