ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 209/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 209 din 13 ianuarie 2006 Prin rezoluția din 10 februarie 2004 pronunțată în dosar nr. 323/P/2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus începerea urmăririi penale față de petentul S.T. procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., cercetarea penală fiind avizată prin ordinul nr. 3907/IG/M/2003 din 23 ianuarie 2004, al Ministerului Justiției. S-a reținut, în fapt că învinuitul, în luna decembrie 2002, a primit direct fără semnătură, un dosar de cercetare penală de la agentul șef B.D. din cadrul Postului de Poliție Bâlteni în care cercetarea penală privea învinuitul B.C., pentru fapta prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.

și în care s-a făcut propunere de scoatere de sub urmărire penală, cu motivarea că fapta nu întrunea toate elementele constitutive ale infracțiunii. Învinuitul nu a prezentat dosarul primit la conducerea parchetului și nici la grefa acestuia pentru a fi înregistrat în evidențe și repartizat pentru soluționare ci l-a păstrat în fișetul personal, iar la 22 decembrie 2002, a dispus prin rezoluție scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.

Dosarul a fost păstrat în fișetul personal până la 20 aprilie 2001, când la cererea verbală a învinuitului B.C., procurorul i-a eliberat o comunicare prin care i se făcea cunoscut că a fost scos de sub urmărire penală pentru fapta în temeiul căreia a fost cercetat, astfel că acesta să-și poată ridica permisul de conducere, făcând mențiunea numărului de înregistrare nr. 2549/P/II/2/2000 care reprezenta numărul de înregistrare al altui dosar penal soluționat de procuror prin rechizitoriul din 18 decembrie 2000. La începutul lunii august 2003, s-a găsit în fișetul petentului dosarul respectiv care a fost înregistrat în evidențele operative sub nr. 3051/P/2003 din 22 septembrie 2003, iar rezoluția de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului B.C.

a fost infirmată și reluate cercetările împotriva acestuia. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de îndrumare și control, prin ordonanța nr. 22826/614/A/2003 din 6 mai 2004, a dispus infirmarea ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 323/P/2003 din 1 aprilie 2004, redeschiderea și reluarea urmăririi penale față de învinuitul petent S.T. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin ordonanța din 1 martie 2004 pronunțată în dosarul nr. 323/P/2003, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S.T. și sancționarea administrativă a acestuia cu amendă în sumă de 8.000.000 lei.

Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de îndrumare și control, prin ordonanța nr. 22826/614/A/2003 din 6 mai 2004, a infirmat soluția adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 323/P/2003, redeschiderea și reluarea urmăririi penale în cauză, cu motivarea că nu s-a apreciat just gradul de pericol social, în contextul în care anterior a mai fost sancționat disciplinar pentru fapte similare, dosarul fiind trimis la secția de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta la rândul său declinând competența în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Prin ordonanța din 9 decembrie 2004, dată în dosarul nr. 323/P/2003, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a procurorului S.T., infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen.

și sancționarea administrativă a acestuia cu amendă în cuantum de 10 milioane lei. De asemenea, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia pentru faptele prevăzute de art. 248 alin. (1) C. pen. și art. 246 C. pen. Prin ordonanța din 30 martie 2005, dată în dosarul nr. 624/2005, s-a dispus infirmarea ordonanței din 9 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, dată în dosar nr. 323/P/2003, redeschiderea și reluarea urmăririi penale în cauză. Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere petentul S.T. criticând-o ca fiind netemeinică. Prin ordonanța din 10 iunie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dată în dosarul nr. 8507/1248/2005, a fost respinsă plângerea formulată de petentul S.T., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere la instanță petentul, criticând-o ca fiind netemeinică, motivat de faptul că în mod greșit i-a fost respinsă plângerea, deoarece nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost cercetat. Curtea de Apel Craiova, prin sentința penală nr. 99 din 24 octombrie 2005, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul S.T., împotriva ordonanței din 10 iulie 2005, dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică, în dosar nr. 8507/1248/2005. A obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul.

Recursul declarat este nefondat. Potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcută conform art. 275 – art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen., la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

În speța de față nu ne aflăm în nici unul din cazurile prevăzute de dispozițiile legale arătate mai sus, soluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, dată la 9 decembrie 2004, de scoatere de sub urmărire penală a petentului învinuit, a fost infirmată pe cale ierarhică prin ordonanța din 30 martie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și care a fost cenzurată prin ordonanța din 10 iunie 2005, a aceleeași instituții, dată în dosar nr. 8507/1248/2005 și împotriva căreia a formulat petentul prezenta plângere. În raport de aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de petiționar, ca nefondat. În baza art. 192 C. proc. pen., recurentul – petiționar a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.