ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 226/2006

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin Încheierea din 20 decembrie 2005,

pronunțată în dosarul nr. 3804/2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și familie, a menținut arestarea preventivă a apelanților

inculpați I.A. și T.M., în baza 300

2

și a art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri, au

declarat recurs ambii inculpați.

Recurenții au solicitat casarea

încheierii și revocarea măsurii arestării preventive, susținând că nu mai

subzistă temeiurile care au determinat măsura preventivă, întrucât probele au

fost deja administrate.

Înalta Curte constată, că recursurile

declarate de inculpați sunt nefondate, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 300

2

C.

proc. pen., introdus prin Legea nr. 281/2003, astfel cum a fost modificat prin

O.U.G. nr. 109/2003 (M. Of. nr. 748/26.10.2003), „În cauzele în care inculpatul

este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul

judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.

160

b

.

Conform art. 160 alin. (3) C. proc.

pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun

în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării

preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de

apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză,

pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpații au comis fapta de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) alin. (2

1

) lit. a)

și c) C. pen., precum și fapta de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174

– art. 176 lit. a) și d) C. pen., iar lăsarea în libertate a acestora prezintă

un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării

preventive.

Înalta Curte reține că încheierea

instanței de apel este legală și justificată.

Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F.,

referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de

libertate, inculpații I.A. și T.M. au fost inițial arestați în vederea aducerii

lor în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a

bănui că au săvârșit o infracțiune [(lit. c)].

Ulterior, măsura arestării a fost

menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 5 pct.

1 lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul condamnării inculpaților la pedepsele

rezultante de 23 ani închisoare (I.A.) și 20 ani închisoare (T.M.), aplicate

prin sentința penală nr. 484 din 9 noiembrie 2005 a Tribunalului Ialomița.

Chiar dacă sentința nu a rămas,

încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpaților I.A. și T.M. este

justificată, aceștia fiind trimiși în judecată pentru infracțiuni pentru care

legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și existând probe certe

că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Înalta Curte consideră că administrarea

probelor nu constituie un argument în dovedirea lipsei de pericol social

concret pe care îl prezintă recurenții inculpați.

Constatând că sunt întrunite atât

cerințele art. 300

2

și ale art. 160

b

alin. (3) C. proc.

pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din C.A.D.O.L.F., Înalta

Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat T.M. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 80 RON, iar recurentul inculpat I.A. va fi obligat la

plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații I.A. și T.M. împotriva Încheierii din 20 decembrie 2005

a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie,

pronunțată în dosarul nr. 3804/2005.

Obligă recurentul inculpat T.M. la

plata sumei de 80 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat I.A. la

plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 ianuarie 2006.