ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7354/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 18 decembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventivă, luată față de inculpații M.A. și E.M.G. trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Prin încheierea de la aceeași dată, curtea de apel a menținut măsura arestării preventive a celor doi inculpați pe care au apreciat-o ca fiind luată cu respectarea prevederilor legale, cu precizarea că în cauză nu au dispărut temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri, respectiv gravitatea faptelor săvârșite și pericolul social pe care inculpații îl prezintă pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații M.A. și E.M.G., prin care au solicitat a se constatat că în prezent, în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, astfel încât se impune revocarea acestei măsuri și punerea lor în libertate, judecata putând avea loc, în continuare și cu persoana lor fără privarea de libertate. Recursurile declarate de inculpații M.A. și E.M.G., sunt nefondate. Din verificarea actelor și lucrărilor de la dosar se constată că temeiurile care au stat la baza arestării preventive le-au constituit prevederile art. 148 lit. b) și h) C. proc.

pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpații sunt judecați este închisoarea mai mare de 4 ani, iar luarea lor în libertate constituie un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptei comisă precum și la persoana lor, existând temerea că puși în libertate vor săvârși și alte fapte de același gen [(în prezent art. 148 lit. f), ca urmare a modificării codului de procedură penală)] cum și faptul că aceste temeiuri nu numai că nu au dispărut, dar între timp, în contra acestora a fost pronunțată o hotărâre de condamnare care, chiar dacă nu este definitivă, este în măsură să ducă la convingerea că au comis faptele imputate, pentru care urmează să răspundă.

În consecință, întrucât în cauză nu au dispărut temeiurile pe bază de casare s-a luat măsura arestării preventive, urmează a se constata că încheierea pronunțată de curtea de apel este legală și temeinică, iar recursurile declarate de inculpați nefondate, urmând a fi respinse ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.A. și E.M.G. împotriva încheierii din 18 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 9731/3/2006 (nr. vechi 3509/2006). Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 decembrie 2006.