ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2656/2006

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 5429 din 14

noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2346/2003 al Secției comerciale a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a respins recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, împotriva deciziei nr. 364/ R din 6 iunie 2003, pronunțată de

Tribunalul Mureș, secția comercială, ca nefondat.

Ulterior, prin încheierea nr. 2224

din 15 iunie 2006, I.C.C.J. a admis cererea formulată de F.G.D.S.B. și a dispus

completarea minutei și dispozitivului deciziei nr. 5429 din 14 noiembrie 2005,

în dosarul nr. 2346/2003, de aceeași instanță, secția comercială, în sensul că

admite cererea de intervenție formulată în interesul intimatei SC B. SA prin

lichidator SC R.V.A. SA și SC P. SRL București.

Împotriva deciziei, a formulat

contestație în anulare S.I.F.M. SA Bacău, invocând ca temei legal prevederile art.

318 C. proc. civ.

În motivarea cererii, contestatoarea

susține că, instanța de recurs a omis a se pronunța asupra unor documente

esențiale ale cauzei, pe de o parte, iar pe de altă parte, decizia este

afectată de greșeli materiale.

În acest context, s-a precizat

faptul că instanța nu a observat că în cauză este vorba de două executări

silite în baza aceluiași titlu executor, situație ce a condus la calcularea

greșită a termenului de prescripție și nu a analizat acele hotărâri

judecătorești care au condus la anularea comandamentului și la respingerea

cererii de executare silită, hotărâri esențiale în dezlegarea pricinii.

S-a mai arătat că instanța „nu a

examinat efectiv și complet probele esențiale” și nu a motivat în fapt și în

drept decizia pronunțată, încălcând dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., ceea ce

echivalează cu omisiunea la care se referă art. 318 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ.

Intimații au depus întâmpinare

solicitând respingerea cererii ca nefondată.

Contestația în anulare este

nefondată pentru următoarele considerente:

Motivele invocate în cerere ca fiind

greșeli materiale, se referă la confuzia instanței de recurs cu privire la

existența a două cereri de executare, la modul de calcul al termenului de

prescripție și la neanalizarea unor înscrisuri și a unor hotărâri judecătorești

depuse la dosarul cauzei, precizate a fi fost relevante în soluționarea cauzei.

Analizând acestei susțineri, în

raport de prevederile art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a reține că,

decizia pronunțată în recurs nu se întemeiază pe greșeli materiale în sensul

acestei dispoziții legale.

În sensul textului citat, greșeală

materială, poate fi reținută când s-a săvârșit o greșeală de ordin procedural,

care să fi afectat soluția dată conducând la dezlegarea greșită a cererii de

recurs, cu consecința pronunțării unei decizii greșite.

Or, motivele invocate, sunt de fapt

critici ce ar determina o nouă reexaminare a fondului, prin care se invederează

neregularități ce țin de eventuale greșeli de apreciere a probelor, de fondul

cauzei, ceea ce înseamnă că prin contestația în anulare s-au invocat greșeli de

judecată în soluționarea cauzei, fapt inadmisibil de analizat, întrucât această

cale extraordinară de atac, tinde la anularea unei hotărâri irevocabile pentru

motivele expres prevăzute de lege și nu pentru motive care țin de temeinicie.

Nici motivul invocat prin prisma art.

318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., în sensul că instanța a omis

examinarea efectivă și completă a criticilor formulate în cererea de recurs în

anulare nu este întemeiat.

De fapt, din cererea formulată, nu

rezultă a se fi arătat punctual de către contestatoare care sunt motivele de

recurs, care nu au fost analizate.

Înalta Curte urmează a reține însă

că instanța, prin considerentele deciziei a răspuns cu argumente, grupat,

tuturor criticilor formulate, fiind infirmată și afirmația că, în cauză nu s-a

făcut o motivare în fapt și în drept a deciziei de respingere a recursului în

anulare.

Față de cele ce preced, în baza art.

320 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de S.I.F. M. SA Bacău împotriva deciziei nr. 5429 din 14 noiembrie

2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 septembrie 2006.