ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2660/2006

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 9919 din 7

decembrie 2001, Judecătoria Bacău a admis contestația la executare formulată de

contestatoarea S.I.F. M. SA Bacău în contradictoriu cu SC B.G.C.P. prin

lichidator SC P.C.M.C. SRL și SC R.V.A. SA București anulând formele de executare

efectuate de executorul bancar C.A.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut în esență că, biletul la ordin ce face obiectul cererii de

poprire nu este legal investit cu formulă executorie iar pe de altă parte

termenul de prescripție de a cere executarea silită s-a împlinit, executarea

fiind prescrisă.

Prin decizia nr. 1738 din 6

decembrie 2002, Tribunalul Mureș a admis recursul, modificând sentința atacată,

în sensul că a respins contestația la executare, pe considerentul că executarea

nu este prescrisă deoarece B. a efectuat acte de executare care au întrerupt

cursul prescripției.

Împotriva acestei decizii s-a

declarat de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție recurs în anulare, apreciindu-se că hotărârea

judecătorească criticată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii,

ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În esență, critica formulată a vizat

încălcarea de către instanța de recurs a cadrului juridic în care trebuia

soluționată cererea.

S-a susținut că instanța nu a

respectat dispozițiile legale privind executarea cambială, aplicând la speță

dispozițiile execuționale de drept comun.

Prin decizia nr. 3123/2005, Înalta

Curte a respins recursul în anulare ca nefondat.

Pentru a decide astfel, instanța a

reținut:

S.I.F. M. SA a analizat mai multe

bilete la ordin emise de SC A.T.C. SRL garantând restituirea unui credit al

acesteia din urmă.

În cauza dedusă judecății,

executorul a primit biletul la ordin în valoare de 65.167 dolari S.U.A. emis la

28 decembrie 1995, cu scadență la 10 octombrie 1997.

Prin încheierea din 10 decembrie

2002, Judecătoria Bacău s-a desesizat în favoarea corpului de executori bancari

ai creditoarei.

Instanța de recurs a reținut că, și

în cazul în care dosarul de executare ar fi rămas în nelucrare, perimarea

executării se constată de instanța de judecată, ceea ce în cauză nu s-a

realizat.

În atare situație s-a concluzionat

că hotărârea atacată nu este supusă cazului de casare prevăzut de art. 330 pct.

2 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, S.I.F. M.

SA Bacău a formulat contestație în anulare, invocând încălcarea dispozițiilor art.

318 C. proc. civ.

Contestatoarea susține, în motivarea

cererii, că dezlegarea dată de instanță în soluționarea recursului în anulare,

se întemeiază pe greșeli materiale care constau în „omiterea și confundarea

unor elemente și date materiale importante cauzei”.

Astfel, instanța de recurs nu a

observat că există două executări silite a aceluiași bilet la ordin.

Prima executare silită a început în

1997, emițându-se comandament, act apreciat ca fiind de natură să întrerupă

termenul de prescripție.

Această executare silită a fost

declarată nulă.

A doua executare silită a aceluiași

titlu cambial, a început în august 2001.

Neobservând existența a două

investiri cu formulă executorie și a două cereri de executare silită, instanța

de recurs a calculat greșit termenul de prescripție.

S-a mai susținut că instanța de

recurs nu a analizat unele acte procedurale esențiale în dezlegarea cauzei, că

„nu a examinat efectiv și complet problemele esențiale ce i-au fost supuse

examinării”.

Pe de altă parte, instanța și-a

încălcat obligația de a motiva în fapt și în drept respingerea recursului în

anulare, încălcând prin aceasta dispozițiile art. 6 din C.E.D.O.

Or, lipsa motivării hotărârii

echivalează cu omisiunea la care se referă art. 318 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ.

Intimații au formulat întâmpinări

prin care au solicitat respingerea contestației în anulare.

Examinând decizia atacată, în raport

de motivele susținute în contestație și temeiul de drept invocat, Înalta Curte

urmează a reține următoarele:

Uzând de calea extraordinară de

atac, aceea a contestației în anulare, contestatoarea a solicitat instanței

care a pronunțat decizia atacată, retractarea acesteia în temeiul art. 315 C.

proc. civ.

Primul motiv prevăzut de textul

invocat vizează faptul că soluția pronunțată se fundamentează pe erori

materiale legate de aspectele formale ale judecării recursului.

În cauză nu se poate reține că,

aspectele de drept legate de modul de calcul al prescripției executării, au

fost reținute de instanța de recurs pe baza unor greșeli materiale.

Această critică, ca și cea legată de

omisiunea analizării unor hotărâri judecătorești, vizează greșeli de judecată,

respectiv de interpretare a unor dispoziții legale și de apreciere a probelor.

Or, pe calea contestației în

anulare, nu se poate repune în discuție, chestiuni legate de fondul recursului

cu privire la care instanța s-a pronunțat irevocabil.

Contestația nu se poate întemeia

nici pe cel de-al doilea motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ., instanța

răspunzând la criticile formulate prin recursul în anulare, în raport de prevederile

art. 330 pct. 2 C. proc. civ.

De fapt contestatoarea, nu a indicat

în concret ce critică formulată în recursul în anulare nu a fost cercetată,

mărginindu-se să arate că „instanța nu a examinat efectiv și complet probleme

esențiale ce i-au fost supuse examinării”.

Din considerentele deciziei atacate,

rezultă că, au fost analizate grupat toate criticile, instanța răspunzând prin

considerații argumentate în raport de care a stabilit că motivele invocate sunt

neîntemeiate.

Așa fiind, față de cele ce preced,

în baza art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestația în

anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de S.I.F. M. SA Bacău împotriva deciziei nr. 3123 din 26 mai 2005 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 septembrie 2006.