ÎCCJ, decizie (scj.ro #83620)

Revizuire. Autoritate de lucru judecat

Cererea de revizuire a hotărârii pentru

contrarietate de hotărâri, cerută în temeiul art.322 pct.7 C.proc.civ., își are

suportul în respectarea principiului autorității de lucru judecat.

(Secția

comercială, decizia nr.2440 din 22 aprilie 2003)

Cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu,

concretizat prin sentința civilă nr.1657 din 10 decembrie 1997 a Tribunalului

Iași privind pe creditoarea “B”. SA Iași și pe debitorii P.GH. și P.A. a fost

respinsă prin încheierea din 13 iunie 2001 (pronunțată de Judecătoria Iași), cu

motivarea   că potrivit art.405 C.proc.civ., dreptul creditorului de

a cere executara silită se prescrie în termen de 3 ani de la data când se naște

dreptul de a formula o astfel de cerere;  în speță, de la data de 13

martie 1998, când hotărârea care constituie titlul executoriu  a rămas

definitivă și irevocabilă.

Or, în cauză, cererea a fost introdusă  abia la 13 iunie 2001, adică cu

depășirea termenului de 3 ani, astfel că dreptul reclamantei de a mai cere

executarea silită a fost stins prin prescripție.

Soluția pronunțată prin încheierea din 13 iunie 2001, a fost menținută cu

aceeași motivare și în urma exercitării de către  reclamanta “B”. SA Iași,

prin lichidatorii săi, a căilor de atac.

Astfel, prin decizia civilă nr.2093 din 17 septembrie 2001 , pronunțată de

Tribunalul Iași  a fost respins apelul declarat de reclamantă, prin

lichidatorii săi, iar prin decizia nr.73 din 4 februarie 2002 a Curții de Apel

Iași   a fost confirmată soluția dată în apel, și ca urmare a fost

respins ca nefondat recursul reclamantei  prin lichidatorii săi SC

„PCMC”și SC „RVA” SA.

La  22 aprilie 2002, reclamant  executor bancar M.H. a  formulat

o a doua cerere de încuviințare a executării silite,  în baza aceluiași

titlu, sentința civilă nr.1657/1997 privind pe debitorii P.Gh. și P.A.

Cererea a fost admisă , prin încheirea din 23 aprilie 2002 a Judecătoriei Iași,

instanța reținând că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.372

și art.373

1

C.proc.civ., astfel cum au fost modificate prin

OUG nr.138/2000.

Debitorii P.Gh. și P.A. precum și numiții B.C. și B.R. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr.1544 din 7 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Iași

în camera de consiliu a fost respins în baza excepției lipsei calității

procesuale active apelul acestora, iar pe fond a fost respins și apelul

introdus de debitorii P.Gh. și P.A., instanța reținând în fundamentarea

soluției, pe de o parte, că numiții B.C. și B.R. nu au calitate procesuală

activă, întrucât, cererea de executare silită îi privește numai pe debitorii

P.Gh. și P.A., iar pe de altă parte,  că referitor la debitorii P.Gh. și

P.A. sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.372 și 373

1

C.proc.civ., pentru a fi încuviințată executarea silită, aceștia având însă posibilitatea

de a  invoca excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită

de către creditoare prin contestația la executare.

Împotriva acestei ultime hotărâri, decizia nr.1544 din 7 octombrie 2002 a

Tribunalului Iași, debitorii P.Gh. și P.A. au formulat cerere de revizuire

susținând că, din moment ce, prin hotărâre irevocabilă, (decizia nr.73 din 4

februarie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Iași), s-a statuat că dreptul

reclamantei “B”. SA Iași de a cere executarea silită în baza titlului

executoriu, constituit prin sentința civilă nr.1637/1997 (obținut împotriva

debitorilor mai sus menționați) a fost stins prin  prescripție, întrucât

de la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile din 13 martie

1998  și până la formularea cererii din 13 iunie 2001, au trecut mai mult

de 3 ani, termen limită înăuntrul căruia trebuia exercitat dreptul de a cere

executarea silită, conform art.405(1) C.proc.civ., instanțele nu mai puteau

admite o a doua cerere, fundamentată pe același titlu executoriu, sentința

civilă nr.1637/1997 și să încuviințeze executarea silită decât cu încălcarea

principiului autorității de lucru judecat, așa cum s-a procedat în speță.

În conescință, revizuienții au solicitat admiterea cererii de revizuire,

anularea ultimei hotărâri, a deciziei nr.1544 din 7 noiembrie 2002 pronunțată

de Tribunalul Iași și pe cale de consecință, a încheierii din 23 aprilie 2002

dată a Judecătoriei Iași precum și a tuturor actelor de executare subsecvente

hotărârilor pronunțate cu încălcarea puterii lucrului judecat.

Ca temei de drept al cererii au fost invocate dispozițiile art.322 pct.7 și

art.323(2)  C.proc.civ.

Cererea de revizuire este fondată.

Potrivit art.322 pct.7  C.proc.civ., revizuirea se poate cere dacă există

două hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de

grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, avînd

aceeași calitate.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe textul legal

precizat, își are suportul logic în respectarea principiului autorității de

lucru judecat și ca atare, hotărârile a căror contrarietate se invocă, trebuie

pronunțate în aceeași cauză, dar ca rezultat a două procese diferite, între

aceleași persoane și având aceesași calitate procesuală, fiind astfel necesar

ca hotărârile să conțină elemente caracteristice definitorii pentru reținerea

existenței lucrului judecat.

În speță se constată că există contrarietate de hotărâri.

Astel, prin încheierea din 13 iunie 2001, pronunțată de Judecătoria Iași,

menținută prin decizia nr.73 din 4 februarie 2002 a Curții de Apel Iași s-a

dispus respingerea cererii de încuviințare a executării silite a titlului

executoriu constituit în favoarea creditoarei “B”. SA – Sucursala Iași, prin

sentința civilă nr.1657/1997 rămasă definitivă și irevocabilă la 13 martie

1998, pe motiv că cererea a fost formulată abia la data de 13 iunie 2001, adică

cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut de disp.art.405(1) C.proc.civ.

Ulterior, aceeași judecătorie, prin încheierea din 23 aprilie 2002 rămasă

definitivă prin decizia nr.1544 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului Iași și

irevocabilă prin neapelare, a admis cea de a doua cerere formulată de aceeași

creditoare privindu-i pe aceiași debitori (revizuienții P.Gh. și P.A.) și ca

urmare a încuviințat executara silită în baza aceluiași titlu, respectiv a sentinței

civile nr.1657/1997.

Cum cele două încheieri au rămas definitive și irevocabile iar cea de a doua

cererere de judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză,

între aceleași părți, în aceeași calitate, rezultă că prin admiterea celei de a

doua cereri de încuviințare a executării silite, a fost încălcat principiul

autorității de lucru judecat, art.1201 C.civ.

Este de reținut că, atât motivarea cât și soluția pronunțată prin decizia

nr.1544 din 7 octombrie 2002, a Tribunalului Iași prin care a fost menținută

încheierea Judecătoriei Iași din 23 aprilie 2002 de admitere a celei de a doua

cereri sunt netemeinice, din moment ce prin hotărâre definitivă și irevocabilă,

încheierea din 13 iunie 2001 se statuase deja că, dreptul reclamantei

creditoare de a cere executarea silită a fost stins prin prescripție, așa încât

la pronunțarea soluției, tribunalul era dator să  rețină în soluționarea

cauzei această excepție, iar nu să considere greșit că excepția de ordine publică

nu poate fi invocată de debitori în apel, ci eventual numai în cazul formulării

de către aceștia a unei contestații la executare. Astfel, Tribunalul Iași a

pronunțat o hotărâre cu încălcarea autorității lucrului judecat, în respectarea

căruia se impunea anularea hotărârii și a încheierii corespunzătoare.

În consecință, s-a admis cererea revizuienților  și s-a anulat

decizia  nr.1544 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului Iași cât și

încheierea dată de Judecătoria Iași la 23 aprilie 2002, precum și actele de

executare.