ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2440/2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2440/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2002)

La 3 aprilie 2003 s-a luat în examinare

cererea de revizuire formulată de revizuienții P. A. și P. G.,

împotriva deciziei civile nr.1544 din 7 octombrie 2003 a Tribunalului

Iași.

Dezbaterile au fost consemnate în încheirea cu data de 3 aprilie

2003, iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 16 aprilie 2003 și apoi

la 22 aprilie 2003.

C U

R T E A

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheirea din 13 iunie

2001, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul

nr.223/E/2001, s-a respins cererea de încuviințare a executării silite

a titlului executoriu, concretizat în sentința civilă nr.1657 din 10 decembrie

1997 a Tribunalului Iași privind pe creditoarea “B” SA Iași și debitorii

P. G. și P. A..

Pentru a pronunța această

încheiere, Judecătoria Iași a reținut în esență că

potrivit art.405 din Codul de procedură civilă, dreptul creditorului

de a cere executara silită se prescrie în termen de 3 ani de la data când

se naște dreptul de a formula o astfel de cerere, respectiv, în speță,

de la data de 13 martie 1998, când hotărârea care constituie titlu executoriu

(sentința nr.1657/1997) a rămas definitivă și irevocabilă

(fila 11 dosar nr.223/2001).

Or, în cauză, cererea a fost introdusă

abia la 13 iunie 2001, adică cu depășirea termenului de 3 ani, astfel

că dreptul reclamantei de a mai cere executarea silită a fost stins prin

prescripție.

Soluția pronunțată prin încheierea

din 13 iunie 2001, a fost menținută cu aceeași motivare și în

urma exercitării de către  reclamanta “B.” SA Iași prin lichidatorii

săi, a căilor de atac.

Astfel, prin decizia civilă nr.2093 din 17

septembrie 2001 , pronunțată de Tribunalul Iași (dosar

nr.6336/2001) a fost respins apelul declarat de reclamanta” B.” SA Iași, prin

lichidatorii săi, iar prin decizia nr.73 din 4 februarie 2002 a Curții

de Apel Iași (dosar nr.4383/2001) a fost confirmată soluția dată

în apel, și ca urmare a fost respins ca nefondat recursul introdus de reclamanta

BANKCOOP SA Iași prin lichidatorii săi SC “P.C.M.C.”SRL și SC

“R:V:A:”SA București, împotriva deciziei nr.2093 din 17 septembrie 2001 a Tribunalului

Iași.

La data de 22 aprilie 2002, reclamanta” B.” SA

Iași prin  executorul bancar M.H., formulează o a doua cerere și

în baza aceluiași titlu (sentința nr.1657/1997) de încuviințare

a executării silite, privind pe debitorii P. G. și P. A..

Această cerere a fost admisă , prin încheirea

din 23 aprilie 2002 a Judecătoriei Iași (dosar nr.1024/2002), instanța

reținând în fundamentarea soluției, că în speță, sunt îndeplinite,

condițiile prevăzute de art.372 și art.373

1

din Codul

de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța

de Urgență a Guvernului nr.138/2000.

Împotriva acestei încheieri

au declarat apel debitorii P. G. și P. A. și  BC.și B.R.

.

.

Prin decizia civilă nr.1544 din 7 octombrie

2002 pronunțată de Tribunalul Iași în camera de consiliu (dosar

nr.8500/2002) a fost admisă excepția lipsei calității procesuale

active a apelanților B. C. și  B.R., și ca urmare, a fost respins

în baza excepției menționate, apelul declarat de aceștia, iar pe

fond a fost respins și apelul introdus de debitorii P. G. și P. A., instanța

reținând în fundamentarea soluției, pe de o parte, că numiții

B. C. și B.R..nu au calitate procesuală activă, întrucât, cererea

de executare silită îi privește numai pe debitorii P. G. și P.A.iar

pe de altă parte,  că referitor la aceștia din urmă sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art.372 și 373

1

din Codul de procedură

civilă, pentru a fi încuviințată executarea silită, aceștia

având însă posibilitatea de a  invoca excepția prescripției dreptului

de a cere executarea silită de către creditoare prin contestația

la executare.

Împotriva acestei ultime hotărâri (decizia

nr.1544/7 octombrie 2002 a Tribunalului Iași) debitorii P.G. și P.A.,

au formulat cerere de revizuire susținând în esență , că , din

moment ce, prin hotărâre irevocabilă, decizia nr.73 din 4 februarie

2002 pronunțată de Curtea de Apel Iași, s-a statuat că dreptul

reclamantei “B.”

SA

Iași de a cere executarea silită în baza titlului executoriu constituit

prin sentința civilă nr.1637/1997 (obținut împotriva debitorilor

mai sus menționați) a fost stins prin  prescripție (întrucât de

la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței – 13

martie 1998 – și până la formularea cererii – 13 iunie 2001 – au trecut

mai mult de 3 ani, termen în limita căruia trebuia exercitat dreptul de a

cere executarea silită conform art.405(1) din Codul de procedură civilă,

instanțele nu mai puteau admite o a doua cerere, fundamentată pe același

titlu executoriu (sentința nr.1637/1997) și să încuviințeze

executarea silită decât cu încălcarea principiului autorității

de lucru judecat, așa cum s-a procedat în speță.

În conescință, revizuienții

solicită admiterea cererii de revizuire, anularea ultimei hotărâri, a

deciziei nr.1544 din 7 noiembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Iași

și pe cale de consecință și a încheierii din 23 aprilie

2002 (dată de Judecătoria Iași în dosarul nr.1024/2002) precum și

a tuturor actelor de executare subsecvente hotărârilor pronunțate cu încălcarea

puterii lucrului judecat , din dosarul de executare nr.1024/2002 al Judecătoriei

Iași.

Ca temei de drept al cererii au fost invocate

dispozițiile art.322 pct.7 și art.323(2) din Codul de procedură

civilă.

Cererea de revizuire este fondată pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art.322 pct.7 din Codul de procedură

civilă, revizuirea se poate cere dacă există două hotărâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite,

în una și aceeași pricină, între aceleiași persoane, avînd aceeași

calitate.

Cu alte cuvinte, revizuirea pentru contrarietate

de hotărâri, întemeiată pe textul legal precitat, își are suportul

logic în respectarea principiului autorității de lucru judecat

și ca atare, hotărârile a căror contrarietate se invocă, trebuie

pronunțate în aceeași cauză, doar ca rezultat a două procese

diferite, între aceleași persoane și având aceesași calitate procesuală,

fiind  necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice

definitorii pentru reținerea existenței lucrului judecat.

În speță se constată că există

contrarietate de hotărâri.

Astel, prin încheierea din 13 iunie 2001, pronunțată

de Judecătoria Iași (menținută prin decizia nr.73 din 4 februarie

2002 a Curții de Apel Iași) s-a dispus respingerea cererii de încuviințare

a executării silite a titlului executoriu constituit în favoarea creditoarei « B. »

SA – Sucursala Iași , prin sentința civilă nr.1657/1997 (

rămasă definitivă și irevocabilă la 13 martie 1998) pe

motiv că cererea a fost formulată abia la data de 13 iunie 2001, adică

cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut de.art.405(1) din Codul

de procedură civilă, în care se putea formula o astfel de cerere.

Ulterior, aceeași judecătorie, prin încheierea

din 23 aprilie 2002 (rămasă definitivă prin decizia nr.1544 din

7 octombrie 2002 a Tribunalului Iași și irevocabilă prin neapelare),

a admis cea de a doua cerere formulată de aceeași creditoare și privind

aceiași debitori (revizuienții P. G. și P.A) și ca urmare a

încuviințat executara silită în baza aceluiași titlu, respectiv

a sentinței civile nr.1657/1997.

Cum cele două încheieri au rămas definitive

și irevocabile și cum cea de a doua cererere de judecată are același

obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași

părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate,

rezultă că prin admiterea celei de a doua cereri de încuviințare

a executării silite a fost încălcat principiul autorității

de lucru judecat (art.1201 Cod civil).

Este de reținut că, atât motivarea cât

și soluția pronunțată prin decizia nr.1544 din 7 octombrie

2002 de Tribunalul Iași (prin care a fost menținută încheierea Judecătoriei

Iași din 23 aprilie 2002 de admitere a celei de a doua cereri) sunt criticabile

, din moment ce prin hotărâre definitivă și irevocabilă (încheierea

din 13 iunie 2001) se statuase că, dreptul reclamantei creditoare

« B. » SA Sucursala Iași de a cere executarea silită a fost

stins prin prescripție, așa încât la pronunțarea soluției ,

tribunalul era dator să  rețină în soluționarea cauzei această

excepție, și nu să considere greșit că excepția (care

este de ordine publică) nu poate fi invocată de debitori în apel, ci numai

eventual în cazul formulării de către aceștia a unei contestații

la executare, așa că, hotărând astfel, se constată că Tribunalul

Iași a pronunțat o hotărâre cu încălcarea autorității

lucrului judecat, în respectarea căruia se impune anularea acesteia ca

și a încheierii menținută prin această hotărâre.

Așa fiind, urmează a se admite cererea

de revizuire formulată de revizuienții PG.și P.A., în contradictoriu

cu intimata « B » SA Sucursala Iași, a se anula decizia

civilă nr.1544 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului Iași și încheierea

dată de Judecătoria Iași la 23 aprilie 2002 în dosarul

nr.1024/2002, executor judecătoresc, precum și actele de executare emise

în dosarul de executare nr.1024/2002 al Judecătoriei Iași.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite cererea de revizuire formulată

de revizuienții P. A. și P.G. în contradictoriu cu intimata

« B. » SA Iași prin lichidatorii SC « P.C.M.C. »SRL

și SC « R.V.A. »SA București.

Anulează decizia civilă nr.1544 din

7 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul

nr.8500/2002 și încheierea dată de Judecătoria Iași la 23 aprilie

2002 în dosarul nr.1024/2002 executor judecătoresc, precum și actele

de executare emise în dosarul de executare nr.1024/2002 al Judecătoriei Iași.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință

publică astăzi 22 aprilie 2003.