ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2440/2003

La 3 aprilie 2003 s-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienții P. A. și P. G., împotriva deciziei civile nr.1544 din 7 octombrie 2003 a Tribunalului Iași.

Dezbaterile au fost consemnate în încheirea cu data de 3 aprilie 2003, iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 16 aprilie 2003 și apoi la 22 aprilie 2003. C U R T E A Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheirea din 13 iunie 2001, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr.223/E/2001, s-a respins cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu, concretizat în sentința civilă nr.1657 din 10 decembrie 1997 a Tribunalului Iași privind pe creditoarea “B” SA Iași și debitorii P. G. și P. A.. Pentru a pronunța această încheiere, Judecătoria Iași a reținut în esență că potrivit art.405 din Codul de procedură civilă, dreptul creditorului de a cere executara silită se prescrie în termen de 3 ani de la data când se naște dreptul de a formula o astfel de cerere, respectiv, în speță, de la data de 13 martie 1998, când hotărârea care constituie titlu executoriu (sentința nr.1657/1997) a rămas definitivă și irevocabilă (fila 11 dosar nr.223/2001).

Or, în cauză, cererea a fost introdusă abia la 13 iunie 2001, adică cu depășirea termenului de 3 ani, astfel că dreptul reclamantei de a mai cere executarea silită a fost stins prin prescripție. Soluția pronunțată prin încheierea din 13 iunie 2001, a fost menținută cu aceeași motivare și în urma exercitării de către reclamanta “B.” SA Iași prin lichidatorii săi, a căilor de atac. Astfel, prin decizia civilă nr.2093 din 17 septembrie 2001 , pronunțată de Tribunalul Iași (dosar nr.6336/2001) a fost respins apelul declarat de reclamanta” B.” SA Iași, prin lichidatorii săi, iar prin decizia nr.73 din 4 februarie 2002 a Curții de Apel Iași (dosar nr.4383/2001) a fost confirmată soluția dată în apel, și ca urmare a fost respins ca nefondat recursul introdus de reclamanta BANKCOOP SA Iași prin lichidatorii săi SC “P.C.M.C.”SRL și SC “R:V:A:”SA București, împotriva deciziei nr.2093 din 17 septembrie 2001 a Tribunalului Iași.

La data de 22 aprilie 2002, reclamanta” B.” SA Iași prin executorul bancar M.H., formulează o a doua cerere și în baza aceluiași titlu (sentința nr.1657/1997) de încuviințare a executării silite, privind pe debitorii P. G. și P. A.. Această cerere a fost admisă , prin încheirea din 23 aprilie 2002 a Judecătoriei Iași (dosar nr.1024/2002), instanța reținând în fundamentarea soluției, că în speță, sunt îndeplinite, condițiile prevăzute de art.372 și art.373 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.138/2000. Împotriva acestei încheieri au declarat apel debitorii P. G. și P. A. și BC.și B.R.

. . Prin decizia civilă nr.1544 din 7 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Iași în camera de consiliu (dosar nr.8500/2002) a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a apelanților B. C. și B.R., și ca urmare, a fost respins în baza excepției menționate, apelul declarat de aceștia, iar pe fond a fost respins și apelul introdus de debitorii P. G. și P. A., instanța reținând în fundamentarea soluției, pe de o parte, că numiții B. C. și B.R..nu au calitate procesuală activă, întrucât, cererea de executare silită îi privește numai pe debitorii P. G. și P.A.iar pe de altă parte, că referitor la aceștia din urmă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.372 și 373 1 din Codul de procedură civilă, pentru a fi încuviințată executarea silită, aceștia având însă posibilitatea de a invoca excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită de către creditoare prin contestația la executare.

Împotriva acestei ultime hotărâri (decizia nr.1544/7 octombrie 2002 a Tribunalului Iași) debitorii P.G.

și P.A., au formulat cerere de revizuire susținând în esență , că , din moment ce, prin hotărâre irevocabilă, decizia nr.73 din 4 februarie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Iași, s-a statuat că dreptul reclamantei “B.” SA Iași de a cere executarea silită în baza titlului executoriu constituit prin sentința civilă nr.1637/1997 (obținut împotriva debitorilor mai sus menționați) a fost stins prin prescripție (întrucât de la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței – 13 martie 1998 – și până la formularea cererii – 13 iunie 2001 – au trecut mai mult de 3 ani, termen în limita căruia trebuia exercitat dreptul de a cere executarea silită conform art.405(1) din Codul de procedură civilă, instanțele nu mai puteau admite o a doua cerere, fundamentată pe același titlu executoriu (sentința nr.1637/1997) și să încuviințeze executarea silită decât cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat, așa cum s-a procedat în speță.

În conescință, revizuienții solicită admiterea cererii de revizuire, anularea ultimei hotărâri, a deciziei nr.1544 din 7 noiembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Iași și pe cale de consecință și a încheierii din 23 aprilie 2002 (dată de Judecătoria Iași în dosarul nr.1024/2002) precum și a tuturor actelor de executare subsecvente hotărârilor pronunțate cu încălcarea puterii lucrului judecat , din dosarul de executare nr.1024/2002 al Judecătoriei Iași. Ca temei de drept al cererii au fost invocate dispozițiile art.322 pct.7 și art.323(2) din Codul de procedură civilă. Cererea de revizuire este fondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art.322 pct.7 din Codul de procedură civilă, revizuirea se poate cere dacă există două hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleiași persoane, avînd aceeași calitate.

Cu alte cuvinte, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe textul legal precitat, își are suportul logic în respectarea principiului autorității de lucru judecat și ca atare, hotărârile a căror contrarietate se invocă, trebuie pronunțate în aceeași cauză, doar ca rezultat a două procese diferite, între aceleași persoane și având aceesași calitate procesuală, fiind necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice definitorii pentru reținerea existenței lucrului judecat. În speță se constată că există contrarietate de hotărâri.

Astel, prin încheierea din 13 iunie 2001, pronunțată de Judecătoria Iași (menținută prin decizia nr.73 din 4 februarie 2002 a Curții de Apel Iași) s-a dispus respingerea cererii de încuviințare a executării silite a titlului executoriu constituit în favoarea creditoarei « B. » SA – Sucursala Iași , prin sentința civilă nr.1657/1997 ( rămasă definitivă și irevocabilă la 13 martie 1998) pe motiv că cererea a fost formulată abia la data de 13 iunie 2001, adică cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut de.art.405(1) din Codul de procedură civilă, în care se putea formula o astfel de cerere.

Ulterior, aceeași judecătorie, prin încheierea din 23 aprilie 2002 (rămasă definitivă prin decizia nr.1544 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului Iași și irevocabilă prin neapelare), a admis cea de a doua cerere formulată de aceeași creditoare și privind aceiași debitori (revizuienții P. G. și P.A) și ca urmare a încuviințat executara silită în baza aceluiași titlu, respectiv a sentinței civile nr.1657/1997. Cum cele două încheieri au rămas definitive și irevocabile și cum cea de a doua cererere de judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate, rezultă că prin admiterea celei de a doua cereri de încuviințare a executării silite a fost încălcat principiul autorității de lucru judecat (art.1201 Cod civil).

Este de reținut că, atât motivarea cât și soluția pronunțată prin decizia nr.1544 din 7 octombrie 2002 de Tribunalul Iași (prin care a fost menținută încheierea Judecătoriei Iași din 23 aprilie 2002 de admitere a celei de a doua cereri) sunt criticabile , din moment ce prin hotărâre definitivă și irevocabilă (încheierea din 13 iunie 2001) se statuase că, dreptul reclamantei creditoare « B. » SA Sucursala Iași de a cere executarea silită a fost stins prin prescripție, așa încât la pronunțarea soluției , tribunalul era dator să rețină în soluționarea cauzei această excepție, și nu să considere greșit că excepția (care este de ordine publică) nu poate fi invocată de debitori în apel, ci numai eventual în cazul formulării de către aceștia a unei contestații la executare, așa că, hotărând astfel, se constată că Tribunalul Iași a pronunțat o hotărâre cu încălcarea autorității lucrului judecat, în respectarea căruia se impune anularea acesteia ca și a încheierii menținută prin această hotărâre.

Așa fiind, urmează a se admite cererea de revizuire formulată de revizuienții PG.și P.A., în contradictoriu cu intimata « B » SA Sucursala Iași, a se anula decizia civilă nr.1544 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului Iași și încheierea dată de Judecătoria Iași la 23 aprilie 2002 în dosarul nr.1024/2002, executor judecătoresc, precum și actele de executare emise în dosarul de executare nr.1024/2002 al Judecătoriei Iași. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite cererea de revizuire formulată de revizuienții P. A. și P.G. în contradictoriu cu intimata « B. » SA Iași prin lichidatorii SC « P.C.M.C. »SRL și SC « R.V.A. »SA București. Anulează decizia civilă nr.1544 din 7 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr.8500/2002 și încheierea dată de Judecătoria Iași la 23 aprilie 2002 în dosarul nr.1024/2002 executor judecătoresc, precum și actele de executare emise în dosarul de executare nr.1024/2002 al Judecătoriei Iași. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică astăzi 22 aprilie 2003.